Ascensiunea lui Becali a trecut de la stadiul de glumă la îngrijorare, iar
posibilitatea ca patronul Stelei să ajungă într-o zi în fruntea ţării nu mai
e atât de neverosimilă cum ar fi fost cu patru, cinci ani în urmă.
Gigi Becali a ajuns, de câteva luni, în prim planul politicii autohtone dar
şi în topul încrederii românilor, în imediata apropiere a preşedintelui Traian
Băsescu. Chiar foarte aproape de cel mai puternic om în stat. Mai nou, se întâlneşte
cu lideri importanţi ai Europei, dar şi ai lumii.
După ce l-a vizitat pe Silvio Berlusconi, chiar la el acasă, acum Gigi pregăteşte
o altă întâlnire la nivel înalt, cu vicepreşedintele Statelor Unite, Dick Cheney,
semn că fostul ciobănaş din Pipera începe să fie luat în seamă şi în afara graniţelor.
Să nu mai vorbim că şi ziarele străine, agenţiile de ştiri au început să publice
interviuri cu Becali, pe care-l văd ca un posibil nou lider al politicii româneşti.
Becali urcă, încet, dar sigur, spre Putere. Face case la Vadul Roşca, mai ia
nişte voturi. Ridică biserici pe te miri unde, dă bani la Muntele Athos, creşte
în ochii electoratului. Acum se pregăteşte să împlinească dorinţele celor care
vor pierde la concursul „Dansez pentru tine”, o altă lovitură bună de imagine.
Gesturi care îi aduc patronului Stelei tot mai multă popularitate şi procente,
în timp ce restul politicienilor stau pe margine şi fac băşcălie. Numai că,
aşa cum spune proverbul, s-ar putea ca Becali să râdă la urmă.
Cu actuala clasă politică, cu toate certurile din ultima vreme, cu luptele
pentru ciolan, băieţii deştepţi, DNA-ul care închide ochii la furtul continuu
din banii publici, riscăm să ne trezim într-o zi cu Jiji la Palatul Cotroceni.
Iar cine l-a văzut în ultima vreme pe Becali la tot felul de talk-show-uri televizate
ştie ce ne aşteaptă.
Un preşedinte naţionalist, cu un limbaj de mahala, care-i va da afară pe miniştri
neascultători, nu suportă homosexualii, are ieşiri necontrolate împotriva ungurilor
de la CFR Cluj, va numi procurori care să facă pe placul său, susţine că îl
sprijină serviciile, vorbeşte cu Dumnezeu şi se crede înger pe pământ. Somnul
naţiunii naşte monştri. În cazul de faţă, iresponsabilitatea clasei politice.
Cosmin Mihuţa
Trimite articolul
Xeste exact ce ne-ar mai lipsi