Întâi, ar fi de subliniat neştiinţa Controcenilor de a comunica. Sau, dacă nu e vorba de neştiinţă, modul nefiresc de a ignora populaţia, dreptul acesteia de a şti ce se întâmplă cu preşedintele pe care l-a ales. Abia după ce presa a criticat secretomania ţesută în jurul bolii lui Traian Băsescu şi abia după ce au fost lansate fel de fel de speculaţii, îndeosebi cu ton sumbru, abia atunci Cotroceniul s-a decis să ne spună despre ce este vorba. Cam târziu, dar poate, s-a învăţat ceva din această gafă.
În al doilea rând, ar fi de remarcat cinismul nedisimulat al unor jurnalişti şi comentatori, cu deosebire al celor de la unele canale de televiziune. Simţeai în vocea şi în exprimarea lor „speranţa” că parcă ar dori să fie vorba de ceva grav, de o maladie incurabilă. Fapt demonstrat şi de dezamăgirea care i-a cuprins, şi ea neascunsă, atunci când comunicatele medicale anunţau veşti bune pentru preşedinte.
Să meargă până într-acolo goana după senzaţional? Sau să existe atâta ură încât să fie dorit ca răul să-l învăluie pe un semen, în cazul de faţă pe preşedinte? Posibil. Şi degradant. Dar, ca să închidem cercul, toate acestea puteau fi evitate dacă Preşedinţia n-ar fi ignorat importanţa transparenţei, a comunicării.
Tristan Mihuţa
Alfeus 
