Sfârşit

Liberalii s-au comportat cu Gheorghiof de maniera în care au abordat şi cazul
lui Mircea Ionescu-Quintus – cu bunăvoinţă vădită.
Oricum, Titu Gheorghiof poartă anatema de colaborator. Ce rămâne de neînţeles
este faptul că deputatul n-a găsit de cuviinţă, de când se tot vorbeşte despre
legăturile sale cu fosta Securitate, să explice electoratului său despre ce
a fost vorba, cum a ajuns să colaboreze, ce-a făcut din acea postură. Zecile
de mii de arădeni care l-au propulsat în Parlament, trei legislaturi la rând,
meritau măcar atâta respect. Dar deputatul Gheorghiof n-a catadicsit să se lămurească
cu alegătorii săi.

De câte ori a fost abordat de presa arădeană s-a eschivat. Nici măcar acum,
când totul e limpede pentru opinia publică, Titu Gheorghiof nu se sinchiseşte
să infirme impresia quasigenerală de laşitate. Tace şi merge mai departe. Mai
mult, inşi din anturajul său aburesc opinia publică, lansând zvonul că Gheorghiof
ar candida la preşedinţia filialei judeţene a PNL! Or, se ştie, el nu se mai
bucură de sprijinul partidului pentru nici o funcţie, fie ea politică, fie administrativă.

Practic, cariera politică a lui Titus Gheorghiof se încheie aici, chiar dacă
va trage de mandatul de parlamentar până la capăt. Alegătorii săi au de ce să
fie dezamăgiţi – nu doar pentru că e vorba de un colaborator al Securităţii,
ci şi pentru că Titu Gheorghiof a ascuns adevărul vreme de 17 ani.

Tristan Mihuţa