Cu alte cuvinte, analiştii de duzină şi politicienii de două lulele au declanşat o adevărată campanie electorală, confundând, la modul grosolan, lumescul cu divinul.
În realitate, lucrurile stau exact pe dos. Fie că le place, sau nu, politicienii români trebuie să înţeleagă, până la urmă, faptul că alegerea noului Patriarh nu se poate face după criterii politice. Chiar şi mirenii care vor vota pentru alegerea noului Patriarh, mulţi dintre ei ajunşi acolo strict pe criterii politice, stând cu botul către Sfântul Altar îşi vor modifica total atitudinea murdară din viaţa de zi cu zi şi vor vota aşa cum le dictează conştiinţa, nu interesul. Poate că tocmai din această cauză, tradiţia patristică utiliza, în astfel de momente, consacrata formulă: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă…”
Cât despre problema cu dosarele de Securitate, aceasta nu cred că mai sperie pe nimeni. Bine-nţeles că foarte mulţi dintre prelaţii care şi-au făcut studiile în străinătate, înainte de 1989, au fost obligaţi să colaboreze cu Secu. Dar asta nu înseamnă nimic, deoarece spre deosebire de Biserica Ortodoxă rusă – ameninţată aproape cu desfiinţarea – Biserica românească a supravieţuit bine-mersi şi asta în primul rând datorită abilităţii prelaţilor. Era mai bine dacă aceştia umpleau puşcăriile, iar bisericile ar fi stat cincizeci de ani închise sau păstrate ca muzee, cum s-a întâmplat la ruşi? Cu siguranţă, nu. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă de la noi – ca şi surata ei catolică, din Occident – are la dispoziţie o armă infailibilă. Are o structură teritorială atât de bine pusă la punct, încât informaţia circulă mai abitir ca la serviciile secrete. Ca o întărire a aserţiunii de mai sus, imaginaţi-vă ce partid politic sau serviciu secret are, în fiecare localitate, câte un individ cel puţin la fel de bine pregătit ca preotul? Dar, toate acestea pălesc în faţa fricii omului de judecata divină, atunci când preotul pune patrafirul pe chelia politicianului şi zice: „Spune, Traiane…”
Doru Sinaci
Citiți principiile noastre de moderare aici!