Şi dacă au dreptate conservatorii?

Chiar dacă nu de o manieră atât de tranşantă, chiar dacă nu nemijlocit, ci indirect, liberalii au marşat pe aceeaşi idee, cum că adevărata cauză a certurilor interminabile, a instabilităţii politice este chiar preşedintele Traian Băsescu.

Deloc surprinzător, preşedintele Traian Băsescu a replicat şi s-a apărat cu o întrebare: „De ce să nu demisioneze premierul”? Preşedintele nu este departe de miezul problemei: criza va înceta doar când unul dintre cei doi, dintre preşedinte şi premier, va ieşi din joc, va părăsi funcţia. Altfel, tăvăleala va continua, cei doi se vor ataca oricând şi oriunde, în ţară şi în afara ei, deopotrivă. Cum s-a şi întâmplat.

O întrebare se impune însă obligatoriu: dacă nu va mai fi premier Tăriceanu, preşedintele se va linişti? Se va retrage în matca rigorilor constituţionale? Va accepta el să fie mediatorul, nu jucătorul care faultează pe oricine îi iese în cale, încălcând regulile „jocului” democratic? E greu de crezut că Traian Băsescu se va linişti. Şi dacă ar avea parte de un premier umil, obedient, tot şi-ar găsi Băsescu alţi adversari, pentru alte trânte în piaţa mare.

Avem dreptul la o atare supoziţie privind în urma lui Traian Băsescu. De mai bine de zece ani, atitudinea sa pe scena politică este constantă şi poate fi definită ca o răfuială neostenită, atipică unei vieţi politice normale. În perioada guvernării CDR, la Primăria Capitalei, ori acum, din postura de preşedinte al ţării, Traian Băsescu a fost şi este sămânţa, fermentul tuturor scandalurilor posibile. A contribuit la instabilitatea guvernelor cederiste, s-a certat la cuţite cu guvernul Năstase, pe când era la Primăria Capitalei, o ţine într-o ură şi-o duşmănie soră cu moartea chiar şi cu ai săi, cu portocalii.

De aceea, este greu de crezut că înlăturarea lui Tăriceanu ar aduce liniştea peste ţară. În schimb, nu e nevoie de un prea mare efort de imaginaţie ca să intuim cum ar arăta viaţa politică fără Traian Băsescu la Cotroceni. Sigur nu s-ar mai uita Europa la noi ca la ceva ce n-a mai văzut şi am fi şi noi o ţară cu o viaţă normală.

T.M.