Chiar dacă în alţi termeni şi cu argumentări, mai elaborate, întreaga presă, inclusiv ziarele considerate a fi slujitoare la curtea lui Traian Băsescu, îl consideră pe Mircea Geoană marele vinovat pentru căderea sau decăderea PSD.
Acuzaţiile nu se opresc aici, desigur. O mare parte dintre membrii PSD, printre ei lideri sau foşti lideri, contestă capacitatea actualului preşedinte al social-democraţilor de a putea revigora partidul, încât să revină la statutul şi audienţa pe care le avea înainte de înscăunarea lui Geoană. Există, aşadar, aproape o unanimitate în a-l percepe pe Mircea Geoană ca omul nepotrivit, în locul nepotrivit şi la momentul nepotrivit.
Doar Mircea Geoană refuză realitatea. Nu se uită în oglindă, nu stă de vorbă cu sine însuşi. Şi, lângă el, din varii interese, mai sunt câţiva aplaudaci. Orbul găinii de care suferă Geoană merge până într-acolo încât (declara recent, la o emisiune TV) se vede preşedinte până în 2009! Cum să ne explicăm încăpăţânarea lui Geoană de a nu accepta realitatea? Chiar n-o vede? Nu vrea ori nu este capabil să privească adevărul în faţă? Să-l orbească atât de puternic setea de putere, orgoliul, părerea excelentă pe care o are despre sine?
Poate că e vorba de toate acestea la un loc. Oricum, tot mai mulţi sunt cei care îl iau în derâdere şi care îşi reactivează în memorie vorbele lui Ion Iliescu: „Geoană? Un prostănac”! În ce mă priveşte, Mircea Geoană îmi seamănă tot mai mult cu Victor Ciorbea. La fel de lipsit de carismă, la fel de incapabil de-a capta cu ceva electoratul. Paralel cu realitatea politică, iar când iese din paralelism se izbeşte de ea în mod dramatic. Asemenea lui Ciorbea, Mircea Geoană trage de partid în jos, de parcă şi-ar fi propus să-l scufunde şi să-l înece.
PSD plăteşte astăzi pentru manevrele şi spiritul de gaşcă atât de evidente la ultimul congres. Din umbra culiselor, sforarii au aruncat în scenă un ins fără personalitate, indecis, fără aptitudini de lider. De fapt, asta au şi dorit – să impună un preşedinte manevrabil, de care să profite în plan personal. Au reuşit, dar cu mari prejudicii aduse partidului.
Sforarii ar fi trebuit să ştie că noi, românii, identificăm partidele – şi e aproape regulă – cu liderul. Dacă liderul are carismă, convinge, atunci partidului îi sunt garantate voturile. Dacă nu, audienţa îi este scăzută şi va diminua continuu. Îndrăznesc să opinez că PSD ar fi fost cu totul altul cu Adrian Năstase rămas la cârmă. Acuzaţiile de corupţie, procesele? Silvio Berlusconi este de ani de zile acuzat, cercetat, ba a fost şi condamnat la un moment dat. Şi totuşi, a rămas lider simpatizat, a ajuns premier.
Dacă aveau înţelepciune, pesediştii nu s-ar fi lepădat atât de uşor de Năstase. Dar au primat ambiţiile de parvenire, nu interesul partidului. De acolo şi de aceea a pornit prăbuşirea ce pare să nu se mai oprească până nu se va alege praful de PSD.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!