Scena politică este permanent ocupată de protagonişti care se străduiesc să joace pe placul publicului, să-i câştige simpatia şi, ca scop final, voturile care să le aducă la putere.
Cel mai tare joacă PNL, care beneficiază de avantajul că are în mână pâinea şi cuţitul, că se află la guvernare. Premierul Tăriceanu s-a activat brusc, aleargă prin ţară, face case pentru sinistraţi – forţând finalizarea acestora până la 1 decembrie, practic până la alegeri -, dă raite prin şcoli, prin ţară. El, care era greu de urnit, care avea la guvern un program relaxat, poate prea relaxat. Dar cea mai tare mişcare a liberalilor este majorarea pensiilor cu 20 la sută, cu două luni înainte de termen şi cu două luni înainte de alegeri.
Nici celelalte partide nu stau degeaba. Cum nu sunt la putere, se străduiesc să transforme dezavantajul în avantaj. Prin urmare, avalanşa de moţiuni simple de la acest început de stagiune parlamentară nu este întâmplătoare. Atât PD-L cât şi PSD încearcă să deterioreze la maximum imaginea Cabinetului Tăriceanu, trăgând pe politica liberală cu privire la agricultură, învăţământ, pe criza din sistemul public de termoficare etc. Cum însă fiecare se teme de celălalt, PSD şi PD-L acţionează pe cont propriu, se faultează reciproc, fiecare votând împotriva moţiunilor introduse de celălalt. În felul acesta, ofensiva moţiunilor este un eşec deja previzibil.
O altă similitudine în politica electorală a social-democraţilor şi democrat-liberalilor este tendinţa de-a se întări şi de a-şi spori şansele la alegeri prin alianţe, mai mult sau mai puţin bătute în cuie. PSD a încheiat alianţă cu PC şi se lasă curtat de PIN-ul lui Cozmin Guşă şi de partiduleţul pensionarilor condus de Petre Roman. De cealaltă parte, PD-L s-a apropiat deja de PNG, prin combinaţia de la Primăria Capitalei, dar a făcut un pas şi spre PRM, poate amintindu-şi că Vadim Tudor l-a sprijinit pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din 2004.
Deşi este deja în căruţa PSD-ului, PC dă din coate în toate împrejurările, ia atitudine, se manifestă zgomotos. Ieri, i-am văzut pe conservatori ieşind în stradă şi protestând împotriva experimentului Large Hardron Collider, care vrea să simuleze Big Bang-ul ce a dat naştere universului. Nu ştiu cât le foloseşte, dar oamenii se străduiesc să atragă atenţia electoratului.
Cum nu se putea să nu fie el însuşi, preşedintele Traian Băsescu intră şi el în arenă. Cu abilitatea-i cunoscută, s-a folosit de vizita în Italia pentru a demonstra că, totuşi, Europa îl consideră un partener serios de dialog. Dar nu s-a oprit aici: şi-a anunţat, de pe acum, intenţia de a candida la preşedinţie şi – dacă tot va fi anul alegerilor pentru şefia statului – să-l invite pe Papa în vizită în România.
Dar, să nu ne facem griji – preşedintele Băsescu abia a venit din concediu şi are tot timpul să iasă cu noi şi noi acte, gesturi propagandistice. Iar partidele, la guvernare ori ba, abia îşi fac încălzirea pentru campania propriu-zisă, adunând provizii de venin şi miere.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!