Tocmai în weekend, dom le!?

Ori, ca atunci când auzi o tâmpenie. Sunt
convins că n-am fost singurul care a catalogat drept
„prostie” spusele Ecaterinei Andronescu. Se
prea poate, n-am probe, ca propunerea doamnei ministru
să fi stârnit stupoare, ilaritate sau chiar
indignare şi printre parlamentarii comisiei de
specialitate, în faţa căreia s-a lansat
„oferta”. N-ar fi de mirare.

Nu, de data aceasta ministrul Educaţiei n-a vorbit
prostii. Mai mare prostie mi se pare ceea ce se
întâmplă acum, cu orele de
educaţie fizică plasate între două
materii de studiu. Pe lângă faptul că
elevii revin transpiraţi la ore, fiindcă nu
au nici condiţiile şi nici timpul ca să
treacă pe sub duş, este greu de crezut
că aceştia pot intra, în doar zece
minute, în starea de concentrare necesară,
să zicem, orei de chimie. Apoi, oricât ai
jongla cu orarul, este imposibil ca ora de sport
să poată fi programată, pentru
toţi, la sfârşitul zilei de curs.

Or, dacă tot am sărit, atâţia,
în capul „Abramburicăi”,
supăraţi că sportului îi este
dedicată doar o oră pe
săptămână, în programa
şcolară, şi dacă vrem, ţinem
cu adevărat să facă sport copiii
noştri, de ce să nu se ducă ei la
şcoală, sâmbăta ori duminica,
pentru a face mişcare? Ce face un copil, un elev
sâmbăta dimineaţa? Ori leneveşte,
ori stă în faţa calculatorului, ori se
plictiseşte uitându-se pe geam, de la etaj.
I-ar strica mişcarea? Nu ar fi de preferat să
meargă să alerge, o oră sau două,
să joace fotbal, volei, handbal, tenis de
masă? Sigur că ar fi. Prin urmare, dacă
ne simţim responsabili de sănătatea
copiilor noştri, soluţia lansată de
Andronescu ar trebui să fie aplaudată şi
susţinută.

Stupoarea stârnită, iniţial, de
propunerea ministrului este uşor de explicat.
Suntem un popor care nu ştie să-şi
folosească timpul liber. Preferăm să
vegetăm, decât să ne mişcăm,
iar această meteahnă o transmitem şi
copiilor. Aşa ajungem să ne indignăm la
oferta lansată elevilor de-a face sport la
sfârşit de săptămână:
„Tocmai în weekend, dom le!? Ce
tâmpenie!”.

 T.M.