Calculele sunt, pentru mulţi dintre alegători, făcute. Şi-au ales candidatul, ştiu unde vor pune stampila. Cu siguranţă sunt şi destui nehotărâţi. Hotărâţii fac parte din simpatizanţii tradiţionali. Nehotărâţii? De regulă, în această categorie se regăsesc dezamăgiţii, indiferenţii şi neinformaţii. Oricum, segmentul celor care nu şi-au definit opţiunea este de mare interes pentru fiecare dintre candidaţi.
Interesant ar fi de ştiut după ce criterii a fost sau va fi ales candidatul preferat al fiecăruia. Vor conta proiectele, vor fi apreciate programele? Sau, dimpotrivă, votul va fi unul „orb”, bazat pe simpatie, pe factori emoţionali, în dispreţul oricărei logici? Caracteristica dominantă a scrutinelor postrevoluţionare ne arată că votul a fost preponderent unul emoţional. Va fi, măcar acum, altfel? Greu de crezut.
Firesc ar fi ca alegătorul să stea şi să cumpănească. Să fie interesat de profilul intelectual al candidaţilor, de spiritul lor gospodăresc, de ceea ce a lăsat în urma sa fiecare, pe unde a trecut, ce realizări şi ce eşecuri se asociază personalităţii sale. Şi, nu în ultimul rând, care este profilul moral al fiecăruia – aspect deosebit de important, pentru că sub blana de miel se poate ascunde un lup flămând, un caracter infect. Aşa ar fi normal.
În realitate lucrurile stau altfel. Extrem de puţini sunt aceia care analizează proiectele ori profilul candidatului. O armată întreagă de cetăţeni votează un candidat doar pentru că îi place şi nu-i votează pe alţii doar din cauză că le sunt antipatici. Nu aş spune că votul emoţional ne este specific doar nouă, românilor, dar cu siguranţă este mai prezent în actul opţional decât în democraţiile consolidate. Votul este un exerciţiu care, în timp, dezvoltă o anumită conduită, o anumită cultură a deciziei. Or, alegătorul român, exhaustiv vorbind, este abia în faza învăţării alfabetului necesar unei opţiuni cât de cât raţionale şi folositoare sieşi.
Tocmai de aceea, nu sunt convins că atacurile personale, desfăşurate de şi între candidaţi vor influenţa prea mult electoratul arădean. Iar cel mai expus atacurilor este, fără îndoială, Gheorghe Falcă. Deloc surprinzător. În primul rând, pentru că este candidatul cotat cu cele mai multe şanse. În al doilea rând, pentru că are în spate realizări vizibile pentru toţi arădenii. În fine, pentru că este acuzat de mai multe ilegalităţi, unele consemnate în dosarele de la DNA.
Vor cântări greu „dezvăluirile” pe care le vor pune pe tapet contracandidaţii lui Falcă? N-aş crede. Arădenii s-au obişnuit deja, dacă pot spune aşa, cu fărădelegile de care este acuzat actualul primar. S-a bătut atâta monedă pe ele încât, reluate, aproape că îi lasă pe alegători indiferenţi. Am auzit destui arădeni care spuneau că pentru ei contează mai mult lucrurile bune făcute de Falcă, decât eventualele fărădelegi. Sugestiv, nu? Apoi, să nu omitem faptul că actualul primar nici n-a ajuns să fie judecat, condamnat.
Summa summarum, vom vota din nou preponderent emoţional, precum la începuturi, în acea Duminică a Orbului.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!