G. W. F. Hegel scria că fiecare popor îşi are conducătorii pe care şi-i merită şi ne este greu să-i contrazicem enunţul. Nu e cazul să dezvoltăm pe această temă, să teoretizăm. Realitatea de la noi bate teoria de departe.
„Cazul Felix”, respectiv al liderului PC, Dan Voiculescu, gata-gata să ajungă vicepremier, este oricând un punct de plecare. Asupra lui plutea de mult bănuiala că a fost om al Securităţii şi, iată, CNSAS îl demască, în cele din urmă. Tot el este bănuit că ar fi pus mâna pe o parte din fondurile Securităţii, fapt încă nedovedit, dar suspiciunea există. Acest om, spuneam, era gata-gata să ia locul vicepremierului George Copos, care vicepremier, este băgat până în gât în dosare de evaziune fiscală, în afacerea Loteria, în multe, multe alte afaceri suspectate de a fi necurate.
„Cazul Felix”, deschide drum spre a ne lămuri cum stă însuşi preşedintele Traian Băsescu cu trecutul său, cu Securitatea, pentru care scria rapoarte de zor. Că o fi făcut, ori ba, poliţie politică vom afla în cele din urmă. Sigur ştim cât de uşuratic este preşedintele nostru în unele momente şi în unele ocazii, cât de necugetate îi sunt vorbele, cât de puţin contează la el interesul naţional în faţa orgoliului personal. De la Băsescu putem să ne întoarcem la Ion Iliescu. Ce vom găsi? Un om care s-a temut de schimbare ca dracul de tămâie, un tip ezitant, rămas pentru eternitate înfipt în trecut şi care, pentru a rămâne la putere, a făcut concesii de tot felul – şi cu propria-i conştiinţă, şi cu mafioţii care se înmulţiseră în anturajul său. Gândiţi-vă că acest om a stat în fruntea ţării 10 ani!
Premierii noştri? Cu fiecare zi ce trece vedem că au fost fie nişte incapabili, fie nişte lichele, miniştrii lor aidoma, ba uneori aceştia erau adevăraţi şefi de clan mafiot.
Oameni de o calitate îndoielnică au umplut cele două palate, Cotroceni şi Victoria, şi, asemenea lor, o droaie de neisprăviţi au stăpânit prin ţară, peste tot. Or, cu oamenii făcuţi din aluat nereuşit nu puteam ajunge decât aici, unde suntem şi ce suntem – o piatră de moară la marginea Europei. Am meritat asemenea oameni, asemenea conducători? I-am meritat, din moment ce i-am ales şi reales, din moment ce nu ne-am uitat ce fel de oameni sunt.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!