„Cum se (re)vede Aradul din Germania?” a fost prima întrebare adresată celui care anual revine pe malurile Mureșului, pentru reîntâlnirea cu prieteni vechi sau mai noi, cu tenisul arădean, cu turneul internațional ITF Arad, organizat de Anela Freer. „În primul rând, pentru mine Aradul este cel mai frumos oraș din lume. Aici am locuit 25 de ani, aici am învățat tenis. În fiecare an revin, sunt atras de Arad și așa va rămâne până mor”, spune „Fredy”.
În ceea ce privește schimbările constatate, arădeanul spune că: „S-a schimbat mult și multe în Arad. Din punct de vedere al tenisului, îmi pare rău că baza «Abel-Riviera» este așa cum este, mai ales că inima îmi e și acum acolo. Însă ce s-a făcut la baza UTA, de către Ovidiu Fereștean, este un lucru super pentru Arad”.

Începuturi cu racheta Reghin
Nici la 77 de ani, „Fredy” nu stă departe de terenul de tenis: „Am început aici, la Arad, tenisul, cu racheta Reghin. E drept că nu am știut tenis și am jucat un fel de ping-pong, dar acum pot să spun că m-am dezvoltat, joc în Germania la categoria de vârstă +75. Vin la Arad și mai joc cu alții mai tineri și dacă mai pot să-i bat atunci bătrânul se bucură… În Germania evoluez la două cluburi, în orașul în care locuiesc, la Funkstadt, și într-unul vecin, acolo unde este un campionat regional. Se joacă regulat, cu clasament care îți dă posibilitatea să urci într-o ligă superioară. Ca un fapt inedit, la Stuttgart am jucat la categoria +75 cu un adversar de 82 de ani. Eu cred că nu joc rău tenis, dar m-a bătut, la final l-am felicitat. Așa se demonstrează că dacă joci tenis ai șansa să ajungi mai bătrân, să te simți mai bine, și glumind un pic, poți să bei în loc de o bere, două, pentru că transpiri”.

UTA, marea durere 
Un dialog despre Arad nu putea să ocolească echipa de fotbal fanion a județului: „UTA este marea durere. Eu am fost abonat al clubului UTA, susținător, pe vremea când era Domide, cu care, apropo, mai joc table când revin. L-am apreciat ca jucător pe Metskas, care mi-a fost client, eu fiind frizer pe atunci la Arad. UTA rămâne în inima mea toată viață. Îi urmăresc evoluțiile și din Germania, îmi pare rău pentru ce a ajuns, însă bine că nu a retrogradat, că la un moment dat putea să ajungă și în liga a treia”.

Conectat cu știrile Aradului
Site-ul nostru face parte din meniul zilnic al arădeanului stabilit în Germania. „Nu există zi pentru mine să nu intru pe siteul Aradon.ro. Acolo văd știrile, sportul local… Face parte din programul meu zilnic, iar dacă uit cumva simt că ceva nu e în regulă și zic: «Hop, nu ai fost azi pe Aradon!». Cred că acest lucru contribuie să nu îmi uit limba”.

Sfaturi după o viață de om
Alfred Șankula face o pledoarie pentru practicarea sportului: „Toată viața mea am făcut sport și așa o să rămână până când mai pot. Sportul îți dă mult și prin sport am cunoscut atâția oameni. Prin el am reușit să păstrez legături în Arad și după atâția ani de la plecarea mea în Germania. De unde să cunoști oamenii dacă tu nu ieși din casă? Sportul dezvoltă prietenii și le spun tuturor, așa cum le zic și copiilor mei: «Nu trebuie să jucați tenis ca Fredy, dacă nu vă place acest sport, dar mișcați-vă, încearca-ți să face-ți altceva». Cred că e un sfat bun și pentru tineretul actual, care toată ziua stă cu ochii în calculator și apoi se miră că are kilograme în plus”.

„Am plâns unde nu m-a văzut nimeni”
„În 1980 am plecat ilegal în Germania. Am lăsat în urmă apartament în centrul municipiului, o mașină Dacia, o căsuță la ștrand…. Nu mi-a lipsit nimic, dar atunci a fost așa o modă, toată lumea spre Germania. Am fugit singur, însă în doi ani mi-am reîntregit familia, dar să știți că am plâns acolo unde nu m-a văzut nimeni… E foarte bine în Germania, dar tot de la zero începi… Sunt eu neamț, dar de exemplu am urmărit la televizor când a jucat Halep cu Kerber, și zice nevastă-mea: «De ce nu ții nu nemțoaica?», iar eu i-am răspuns «Țin cu românca, eu sunt român, asta simt că e în sângele meu»”, povestește tenismenul nostru născut în 15 iulie 1941.

Tenis pe zăpadă
„Am început tenisul la Vidican, unde e acum patinoarul din Subcetate, și la ștrand, unde iarna măturam zăpada și cu mănuși jucam pe asfalt. Asta e o amintire care îți rămâne întipărită în minte. Apoi am fost membru la clubul UTA, la tenis, până în 1980… Sunt niște locuri pe care nu le poți uita, așa cum nu pot uita bulevardul central, faleza Mureșului, unde am alergat de trei ori pe săptămână, amintiri pe care nu pot și nu vreau să le șterg… Aradul e mereu în gândurile mele”, a încheiat arădeanul ce poate fi un exemplu de urmat pentru toți cei ce îl cunosc și pe care sportul alb și Mureșul abia îl așteaptă și în vara lui 2019.