Şi a continuat în ziarul Dâmboviţa: „Da, am plecat de la Arad! Au încercat să-şi bată joc de mine şi eu nu accept asemenea lucruri. O să vorbesc mai mult după ce se termină finala. Adică după meciul al treilea. Adică primul de la Arad”.
Nimic (a)normal până aici, dacă luăm în considerare eticheta pe care şi-a clădit întreaga carieră „Cioc”: caracter infect. Firesc, trădarea a venit de la sine. Ieri, în jurul prânzului, înaintea meciului patru al finalei (spre disperarea fostei antrenoare secunde a Aradului că s-a juns atât de departe), Cristina Ciocan a fost văzută alături de jucătoarele şi staff-ul tehnic al CSM Târgovişte la Hotel Iris, locul unde sunt cazate adversarele Univ Goldiş ICIM Arad din această finală. Doar prostimea va crede că „Cioc” s-a dus să-şi salute câteva din fostele colege. Schemele de atac şi apărare au fost vândute, mai mult ca sigur, pentru o mână de arginţi. Sau, poate, chiar pe gratis, trădarea fiind una cu iz de răzbunare. Armă – ştiţi dvs a cui – care s-ar putea întoarce împotriva sa. Mai degrabă sau mai târziu!
Poate şi de aceea, succesul – dacă va fi să fie – va fi unul mai dulce. Haideţi la Polivalentă, în această seară, ora 19,45, să le purtăm pe favorite pe aripile victoriei şi să cântăm, la final: Uită-le, uită-le, uită campioanele!
Citiți principiile noastre de moderare aici!