Madrid. „’Planul Trump’ (…) este de a continua distrugerea poporului palestinian ca atare în puţinul teritoriu care i-a mai rămas”, a declarat Albanese într-un interviu video cu EFE, în urma publicării în Spania a celei mai recente cărţi a ei, „Când lumea doarme. Poveşti, cuvinte şi răni ale Palestinei” (Galaxia Gutenberg).

În faţa acestei iniţiative, Albanese pledează pentru consolidarea mecanismelor de justiţie internaţională: „Calea către pace este respectarea dreptului internaţional şi nu a existat nimic din toate acestea”.

Raportorul ONU denunţă planurile de dezvoltare comercială pe care le promovează iniţiativa: „Planul de a reconstrui Gaza pe gropi comune, pe o scenă a crimei, fără a ţine cont de drepturile de proprietate sau de ceea ce a fost distrus… Este anarhie ridicată la rang de sistem”.

Şi în faţa acestui Consiliu pentru Pace, atenţia lui Albanese este concentrată asupra Grupului de la Haga, ca o contrapondere la gestionarea de Washingtonului.

„Soluţia o creează alte ţări, cum ar fi Grupul de la Haga. Şi sper sincer ca Spania să se alăture acestui grup în martie, deoarece este necesar să se creeze o coaliţie împotriva acestui ‘Consiliu pentru Pace’ şi să se readucă discuţia la nivelul Naţiunilor Unite”, a declarat ea, subliniind că ONU „este singura organizaţie multilaterală, oricât de imperfectă ar fi, şi ar trebui să funcţioneze”.

Grupul de la Haga este o alianţă internaţională formată la 31 ianuarie 2025 de către un grup de state din „Sudul Global”, cu scopul de a coordona acţiuni legale şi diplomatice pentru a impune respectarea dreptului internaţional în contextul conflictului israeliano-palestinian.

Gaza a trezit lumea

În ciuda tragediei, experta, care a denunţat în mai multe rapoarte crimele comise de la atacurile grupării teroriste Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, precum şi alianţele comerciale şi internaţionale care le-au permis, percepe o schimbare în conştiinţa globală.

„Gaza a trezit lumea în sensul că a demonstrat pedagogia colonială latentă, aceea de a distruge un grup ca atare”, un genocid care are complicitatea unor actori privaţi, de la producători de arme la bănci şi fonduri de pensii, adaugă ea.

Albanese leagă această trezire de mobilizările globale care nu mai sunt doar pentru Gaza, ci împotriva „tiraniei ultracapitaliste” care afectează şi alte conflicte precum Sudanul sau Congo, şi chiar Europa.

„Îi face pe oameni să se gândească la intersecţionalitatea luptelor”, subliniază ea, în timp ce critică Occidentul pentru că rămâne indiferent faţă de Sudul Global, ignorând că ceea ce se întâmplă acolo „este legat de aceleaşi interese financiare şi politice care subminează propria noastră stabilitate”.

Totuşi, ea avertizează că ceea ce rămâne neschimbat este „complicitatea politică cu imperialismul american, în cadrul căreia Israel este un instrument cheie de control şi dominaţie în regiunea arabă”.

Polarizare şi dezumanizare

După 7 octombrie 2023, ea consideră că cea mai mare schimbare în percepţia globală este aceea că „există o polarizare enormă între cei pro-genocid şi cei anti-genocid (…), nu există cale de mijloc: fie eşti împotriva lui şi te manifeşti ca atare, fie rişti să fii complice prin acţiune sau omisiune”.

Albanese a fost una dintre primele voci la nivel înalt care au descris ceea ce se întâmplă în Gaza drept genocid şi afirmă că „am fi putut să-l numim ‘mere şi portocale’ şi politicienii proisraelieni tot ar fi continuat să-l nege. Numindu-l genocid atrage atenţia asupra a ceea ce se şterge: umanitatea sa”.

„Mă întreb sincer cum pot oamenii aflaţi la putere să trăiască cu aceste imagini cu oameni reduşi la o mizerie absolută… Mame care îşi privesc copiii murind de hipotermie în braţele lor”, deplânge ea.

„Nu trebuie să fii propalestinian; este vorba despre demnitatea umană. Nu pot să cred că numim această monstruozitate ‘război’. Un război ar trebui să cruţe civilii, iar acesta este un război împotriva civililor”, afirmă ea.

În ciuda „cicatricilor adânci”, raportorul ONU crede în posibilitatea vindecării, amintind că evreii se întorc astăzi în Germania. Cu toate acestea, ea avertizează că „trauma, atunci când nu este vindecată corespunzător, generează violenţă”.

Costul personal

Pentru rapoartele sale, guvernul SUA a emis sancţiuni împotriva ei, o mişcare fără precedent împotriva unui oficial al ONU, lucru care recunoaşte că şi-a pus amprenta asupra ei.

„Nu am avut acces la veniturile mele din muncă timp de şapte luni… Sunt cenzurată financiar pentru că am expus crime în numele ONU”, acuză ea, numind măsura un atac personal care ar trebui să revolte comunitatea internaţională, dar pentru care simte că nu a primit suficient sprijin.

În ciuda tuturor lucrurilor, ea refuză să renunţe: „Când mă întrebi ce este speranţa… sper că alţii vor face ce fac eu, că alţii vor face ce fac palestinienii sau activiştii”.

Pentru Francesca Albanese, speranţa nu înseamnă aşteptare, ci acţiune colectivă împotriva impunităţii.

Sursa: AGERPRES