ARAD. Născut la Alexandria, Dan Ologeanu şi-a găsit împlinirea la Arad, acolo unde s-a stabilit şi a devenit unul dintre cei mai apreciaţi cavaleri ai fluierului din România. Până să ajungă să descopere tainele arbitrajului, Dan Ologeanu a evoluat ca fotbalist pentru CSM Reşiţa (130 de meciuri) şi UTA, ca fundaş dreapta sau stoper. Din păcate, la primul său joc în tricoul alb-roşu al „Bătrânei Doamne”, Dan Ologeanu a suferit o ruptură de ligamente încrucişate. După o intervenţie chirurgicală dificilă, la Bucureşti, a stat 7 luni în afara gazonului, unde a revenit pentru ultimele 4 jocuri din returul sezonului 1976-1977. Pentru că în această perioadă de inactivitate ca jucător de fotbal a obţinut Categoria a I-a în arbitraj, după un examen susţinut în Capitală, Dan Ologeanu a decis să agaţe în cui crampoanele de fotbalist şi să se dedice exclusiv arbitrajului. „Microbul” l-a primit în 1973, când antrenorul de la CSM Reşiţa, Ioan Reinhardt, exasperat de cartonaşele primite de jucătorii pe care îi pregătea a solicitat un arbitru de la AJF Caraş-Severin să le explice regulamentul. A fost momentul în care Dan Ologeanu şi prietenul său de-o viaţă, Costică „Vâlcea”, allias Gheorghe Constantin, au hotărât să urmeze cursurile şcolii de arbitri. În doar doi ani a ajuns să oficieze în prima divizie, la vârsta de 28 de ani fiind cel mai tânăr arbitru din lotul divizionar A.
Idolul Anderco şi semifinala CCE
Rugat să facă un top al celor mai valoroşi arbitri români din perioada în care Dan Ologeanu a fost fotbalist ori arbitru internaţional, acesta a spus: 1.Otto Anderco; 2.Nicolae Rainea; 3.Adrian Porumboiu. Cel dintâi a fost şi idolul lui Ologeanu, pentru că, cităm:
„Simţea spiritul jocului şi ştia regulamentul fără greşeală. Avea prestanţă, atât ca central, cât şi ca asistent, impunea respect şi deciziile sale aveau credibilitate”.
Din multele meciuri internaţionale arbitrate, înclusiv patru semifinale de cupe europene, Dan Ologeanu îşi aminteşte cu mare plăcere de o semifinală de Cupa Campionilor Europeni, returul de la Ajax Amsterdam – Nottingham Forest, scor 1-0, în aprilie 1980. Cu Krol, Lerby, Arnesen, Shilton, Viv Anderson și Trevor Francis pe gazon și cu două legende pe băncile tehnice, Leo Beenhakker și Brian Clough. A fost atunci la o tușă, la cealaltă a stat Otto Anderco, iar Nicolae Rainea a fost central.
Doi ani „furaţi”
Foarte bine pregătit fizic şi din punct de vedere al regulamentelor, cunoscător al spiritului jocului şi al literei „Legilor” lui, Dan Ologeanu nu are decât un singur regret după o carieră de excepţie în arbitraj. Faptul că a fost „victimă colaterală” la scandalul care a zguduit fotbalul românesc în anii 1980, în celebrul dosar al jocurilor trucate, cu zeci de „cavaleri” intrați în anchetă și cu un dosar penal pentru Otto Anderco, unul dintre centralii în mare vogă atunci. Şi a stat pe bară doi ani de zile, pe nedrept. Deoarece nu a fost anchetat şi nu a fost chemat niciodată să dea vreo declaraţie în faţa organelor de cercetare penală. A fost reţinut de la delegări pentru că a avut ghinionul să facă parte din brigada lui Rainea de la un meci FC Braşov – Sportul Studenţesc, iar câteva zile mai târziu au fost luate la analizat toate brigăzile de la jocurile echipei braşovene. Pentru că a fost nevinovat a fost reprimit în arbitraj, dar a trebuit să înceapă din Liga 2. Asta nu l-a împiedicat să-şi arate valoarea şi clasa în arbitraj, dovadă că între anii 1990 şi 1995 a fost deschizător pe lista FIFA în dreptul arbitrilor-asistenţi din România purtători ai celui mai preţios ecuson.
UTA şi dezamăgirea Duckadam
După ce a pus punct carierei de arbitru, Dan Ologeanu a fost coptat şi în lotul de observatori federali, dar pentru o scurtă perioadă de timp. În schimb, pe plan judeţean, a fost de un real ajutor, cu sfaturi şi recomandări acordate celor tineri, în calitatea sa de observator de arbitri, carieră pe care a încheiat-o la 73 de ani.
Sărbătoritul de astăzi se poate mândri cu faptul că a fost la vârsta de 35 de ani cel mai tânăr preşedinte al unui club sportiv din România. Se întâmpla între anii 1985 şi 1987, când Dan Ologeanu a avut de gestionat 22 de ramuri sportive la Clubul Sportiv UTA. Apoi are în CV două promovări în Liga 3 la fotbal, ca preşedinte al secţiei de fotbal de la Motorul şi CPL. Între anii 1995 şi 1997 a fost preşedintele secţiei de fotbal de la UTA, perioadă de timp în care a împrumutat clubul cu 100.000 de dolari, bani pe care nu i-a mai recuperat niciodată. Legat de acea perioadă, Dan Ologeanu este dezamăgit de cel care a fost „eroul Steiei de la Sevilla”, regretatul portar Helmuth Duckadam:
„Am și o poză în care apar împreună cu el pe gazon, la Arad, pe 10 mai 1986, la trei zile după marele succes de la Sevilla. Se vede cum buzunarul sacoului meu e umflat. Aveam acolo 10.000 de lei, în bancnote de câte 100 de lei. A fost atunci o festivitate în care l-am premiat pentru performanța obținută cu Steaua, i-am oferit un buchet de flori și plicul cu bani. Iar după ani de zile l-am auzit spunând că el n-a primit nimic, niciodată, de la UTA”.
Familist şi iubitor de ţară
Nea Dan, cum este respectat în lumea fotbalului judeţean, s-a retras într-o căsuţă pe malul Mureşului, unde se bucură ori de câte ori cineva îi trece pragul pentru a depăna amintiri. Cu şi despre fotbal. Sport căruia îi mulţumeşte pentru tot ce a trăit în aceşti 75 de ani de viaţă. Şi chiar dacă a avut nenumărate ocazii de a rămâne în străinătate şi, poate, aş face un rost mai bun, Dan Ologeanu a ales să rămână în România. Pentru că iubeşte ţara, se simte extraordinar printre arădeni şi, mai mult decât orice, familia e sfântă. Are doi copii minunaţi, Dan (care a şi cochetat cu arbitrajul, ajungând să oficieze până în Divizia A) şi Anca, dar şi doi nepoţi la care ţine enorm, Alexandru şi Carmen. Cu toţii, astăzi, la ceas aniversar, la 75 de ani de viaţă, îi spun un sincer şi călduros: „La mulţi ani”!
Cariera arbitrului Dan Ologeanu
S-a născut la 05.06.1950 la Alexandria şi a devenit arbitru în anul 1973. Trei ani mai târziu obţinea Categoria a I-a, iar în anul 1977 a fost promovat în lotul de Liga 3. În prima divizie a ajuns în 1978, iar în perioada 1990-1995 a făcut parte din lista FIFA, ca arbitru-asistent, de fiecare dată de pe primul loc. S-a retras din arbitraj în 1995, pe motiv de vârstă.
Ionescu Gavrila says: 
