Ichh…pfff !…pfff !….şi ochii aruncau o privire întrebătoare spre uşa sălii, priviri cu licăr de speranţă. Ichh…pfff !…pfff !… şi iar ochii spre uşă. Printre cei ce icneau plini de transpiraţie erau Cătălin Roşu, Ruben Stoia, Georgyan Neiky, pe care-i ştiam boxeri activi şi nu m-au surprins că se luptau cu sacii de box din faţa lor. Dar i-am văzut şi pe Adi Buş, Iosif Foro, Tinu Alexa, toţi foşti elevi ai maestrului .
Retras, la câtiva metri de sacii zdrobiţi de mănuşile de pe pumnii celor amintiţi, alt maestru, Florin Barna. Vocea lui domina, ca întotdeauna, dar în suflet amintirile răscoleau sentimente. Maestrul Denes i-a fost şi profesor şi coleg şi prieten, mai ales prieten. Florin Barna are puţini prieteni, însă pe care-i are nu-i mai scoate din sufletul său. Şi el cât şi cei transpiraţi, aruncau priviri pline de speranţe spre uşa sălii de antrenament.
“ Speram să -i vedem silueta mică dar dreaptă în cadrul uşii, dîndu-ne indicaţii pe sub mustaţa-i neaoşă. Mi-a fost şi antrenor şi un tată de multe ori. A fost persoana care m-a învăţat cum să folosesc cuţitul şi furculiţa. L-am respectat mereu şi simt în suflet sentimente care nu se pot descrie”..a spus Adi Buş.
Boxerii par duri la prima vedere, însă au inima cât ” Mall”-urile de mari. Luni, 17 iunie 2013 se împlinea un an de la trecerea maestrului Dionisie Szekely pe ringul ceresc, iar elevii, colegii, prietenii nu l-au uitat. Loialitatea celor din lumea boxului nu e poveste. S-au adunat după antrenamentul din sală, în curtea bazei sportive a Motorului, în apropierea ringului şi la un grătar au depănat amintiri. Privirile lor parcă şi la acea oră erau periodic aruncate spre aleea dinspre curte…poate…poate se aude voce inconfundabilă a maestrului.
Domina doar glasul celuilalt maestru, Florin Barna, caracterizîndu-i satiric pe cei prezenţi: ” Buş , linge prăjitură”, “Tinu, barosanul mâncărilor” Neyki…unguru”, fără ca cineva să se supere
” N-am cuvinte să-l caracterizez pe Denes. Au fost prea multe legături sentimentale între noi şi mi-e teamă că omit ceva , iar el să ştiţi , mă aude şi de acolo unde e acum şi poate se supără dacă uit ceva” …ne spune în momentele de seriozitate Florin Barna
Băieţii au rămas la un grătar amenajat lângă ringul bazei Motorul până seara târziu, iar de sus de pe ringul din ceruri, maestrul Deneş îi privea zâmbind pe sub mustaţa-i neaoşă, mulţumindu-le prin obişnuita-i bolboroseală.
Dumnezeu să-l odihnească!
Citiți principiile noastre de moderare aici!