Când vorbeşti despre prestaţii foarte bune, te referi atât pe plan intern, cât şi internaţional ?

Haţegan: Cei de la UEFA cunosc activitatea noastră pe plan intern, unde pot spune că am avut cel mai bun an al carierei, chiar dacă în ţară am ieşit doar pe locul 3, unul mai jos faţă de 2009. În returul precedentului sezon de Liga I am avut 15 delegări din 17 etape, plus o semifinală de Cupa României, iar în actualul sezon, am avut 13 jocuri în 18 etape. În sezonul de toamnă apar şi delegările internaţionale, ca de pildă turneul Under 19 din Estonia, care mi-a „furat” două etape de Liga I. În Europa am avut 10 delegări: trei în Europa League, din care cel mai important play-off-ul Besiktas – Helsinki; două jocuri la turneul Under 19 din Estonia; trei ca şi adiţional, din care una în Champions League; o rezervă în Europa League şi un amical Under 21, Elveţia – Grecia.

Să nu uităm nici de „Talente şi mentori”, unde te numeri printre cei 10 tineri arbitrii europeni acceptaţi în acest program.

Haţegan: Am intrat în acest program în 2009, fiind singurul arbitru român solicitat de UEFA, sub îndrumarea mentorului elveţian, Andreas Schluchter. „Talente şi mentori” se întinde pe durata a doi ani, cu finalitate în aprilie 2011. Pentru a vă da seama de importanţa pe care UEFA o acordă acestui program, trebuie să ştiţi că la „mondialul” din Africa de Sud, 8 din cei 10 arbitrii europeni au făcut parte, în trecut, din acest program. E o şansă extraordinară, ţi se deschid alte orizonturi, dar dacă nu eşti la nivelul aşteptărilor celor de la UEFA, te întorci la poziţia iniţială.

Ovi, cum a fost prima ta experienţă în Champions League ?

Haţegan: Ca şi pentru orice jucător, şi pentru un arbitru e vârful aisbergului la nivelul echipelor de cluburi. Îi mulţumesc lui Cristi Balaj că m-a cooptat în brigada care a oficiat AC Milan – Auxerre (2-0). Cei peste 70 000 de spectatori au creat o atmosferă fantastică, care te motivează, te face să-ţi depăşesti limitele. A fost singura dată când după înscrierea unui gol, 2-3 minute nu ne-am auzit în căşti. Îmi doresc ca-n viitorul apropiat să ajung să arbitrez un asemenea meci, nu doar ca adiţional.

Ce înseamnă, din punct de vedere al delegărilor, categoria III ?

Haţegan: Teoretic, această categorie îmi dă dreptul de a oficia inclusiv în faza grupelor Europa League, meciuri inter-ţări pentru preliminariile C.E sau C.M. Sunt arbitru FIFA din 2008 şi în trei ani am reuşit să ajung în categoria a III-a, premergătoare Champions League. La acest nivel suntem 100 de arbitri, doar slovenul Jug fiind mai tânăr ca mine cu două luni.

Pe plan internaţional, se pare, eşti mai apreciat decât în România …

Haţegan: Nu pot să spun acest lucru, sunt mulţumit de delegările şi relaţiile avute cu preşedintele CCA, Vasile Avram. M-a sprijinit tot timpul şi sunt sigur că zvonurile care circulă cu privire la defavorizarea mea sunt pure invenţii.

Câştigă bine un arbitru de fotbal ajuns la acest nivel ?

Haţegan: Raportat la nivelul de trai din România, da. Mă refer la câştigurile cumulate. Nu sunt reale informaţiile că am lua câte 1 500 Euro în Liga I. Avem 4 800 lei, din care ne plătim transportul, cazarea, masa şi celelalte cheltuieli legate de pregătirea noastră. Pe lângă câştigurile materiale, rămân locurile şi oamenii pe care îi întâlnim, cultura şi obiceiurile diferitelor popoare vizitate.

Cu banii este clar. Cum rămâne treaba cu cadourile ?

Haţegan: Cadourile constau din obiecte promoţionale cu însemnele clubului, eventual câte o sticlă de vin care să reprezinte regiunea unde eşti delegat. De exemplu, în CL, la Milan, am primit un echipament de joc pe spatele căruia era scris numele meu.

O amintire mai deosebită din acest an …

Haţegan: Mi-a rămas la suflet meciul arbitrat la Istanbul. La încălzirea dinaintea mciului, cu 40 minute înainte de start, stadionul era plin şi pe fiecare latură a tribunei unde noi alergam spectatorii se ridicau în picioare şi ne aplaudau. Am crezut că au intrat cei de la Besiktas în arenă, dar eram doar noi pe teren. La final, Gutti, fostul jucător al celor de la Real Madrid, a venit la vestiar şi mi-a oferit tricoul cu care a jucat.

Ţi s-a întâmplat în România un astfel de gest ?

Haţegan: Există o diferenţă de mentalitate între jucătorii de-afară şi cei români. Cei de-afară caută să joace mingea în permanenţă, pe când la noi, la cel mai mic contact, cerşesc faultul ori simulează. De asta cred că în momentul de faţă suntem cu un pas în spatele campionatelor de top ale Europei. Jucătorii trebuie să înţeleagă că nu suntem duşmani pe teren, ci facem parte din spectacol. Poate o să ţi se pară surprinzător, dar după un meci Timişoara – Braşov, în campionatul trecut, Dan Alexa mi-a oferit, la final, tricoul său.

Gest, probabil, răsplătit cu o amendă usturătoare de patronul Marian Iancu, ştiută fiind „dragostea” care ţi-o poartă …

Haţegan: Ştiu la ce te referi, dar dl. Iancu este un tip inteligent care vrea să câştige cu orice preţ. El face acele declaraţii, în special înaintea jocului, cu scopul de a pune presiune pe arbitrii. Dar ce nu ştie dumnealui şi alţi conducători de cluburi, este că ne-am obişnuit ca presiunea să facă parte din viaţa noastră. Este un mod de a trăi pentru un arbitru român.

Ai avut şi momente de care nu-ţi aduci aminte cu prea multă plăcere ?

Haţegan: Din păcate facem şi greşeli, suntem oameni, nu roboţi. Mi le asum şi regret că munca de 90 minute a unor jucători nu se reflectă corespunzător pe tabela de marcaj, din cauza unei decizii de moment. Cel mai elocvent exemplu, jocul Urziceni – Craiova, când am dictat un penalty eronat pentru oaspeţi, la scorul de 1-0, care a schimbat faţa jocului.

Ce îşi doreşte Ovidiu Haţegan de la 2011 ?

Haţegan: În primul rând sănătate, cât mai multe reuşite pe plan profesional, pentru a le da patronilor cât mai puţine motive de a mă vorbi „de bine”. Vreau să debutez în grupele Europa League şi, de ce nu, chiar să oficiez un meci inter-ţări pentru preliminariile CE 2012. Pe plan familial îmi doresc un copil şi să am parte de linişte şi aceeaşi susţinere din partea soţiei şi a părinţilor.

Ultimul cuvânt îţi aparţine …

Haţegan: Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi m-au susţinut. De asemenea, vreau să-i doresc multă sănătate şi să treacă cu bine peste momentele grele, omului care m-a descoperit, Mircea Toderici. Celor din conducerea CJ Arbitri le doresc să aibă cât mai multe promovări în 2011.

D.S.