Menirea unei recenzii este de a stimula cititorii pentru o lectură avizată şi motivată a textului cărţii prezentate, precum şi de a focaliza atenţia asupra valorilor propuse de un autor prin intermediul acestora. Pavel Dârlea este personaj cunoscut în istorie pentru celebra fotografie a delegaţiei oraşului Ineu, participantă la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, în 1918. Pentru ţinutul arădean, învăţătorul Pavel Dârlea este o personalitate emblematică, aşa cum atât de firesc o denumeşte Ioan Codău: „un om pentru o cauză”. Cauza ţine de un eveniment epocal din momentul constituirii statului român în configuraţia de astăzi. O realitate – dacă există – are nevoie de mărturisitor, de cineva care s-o afirme public şi s-o recomande. Localitatea Ineu are în prof. IOAN CODĂU, un astfel de mărturisitor, care dă seama în faţa istoriei, a contemporanilor şi a urmaşilor săi despre faptele exemplare ale unui om: ce fapte demne de învăţăminte au avut loc aici, cu şi prin oamenii săi. Spre a da crezare unor mărturisiri, chiar dacă acestea sunt susţinute de documente, personalitatea celui care scrie are virtuţile sale de credibilitate. Profesorul de limbă şi literatură românească, Ioan Codău, nativ şiculan (adică din localitatea Şicula, de lângă Ineu), s-a ataşat profesional de ineuani, prin anii de profesorat la liceul din localitate. Remarcăm totodată, deschiderea Primăriei oraşului Ineu, prin ing. Nicolae MEHELEAN, care sprijină apariţia volumului, în condiţii grafice de excepţie, cu iconografie color şi copertă cartonată.

 Volumul „Un om pentru o cauză: Pavel Dârlea” (2011) este incitant şi asigură, prin el însuşi, o motivaţie pentru studiu. Cuprinde „istoria vieţii unui om”, alcătuită din documente olografe, studii, mărturisiri, fapte, intersectate cu spiritul timpului şi cu zbuciumul tulburat al unor vremuri pline de risc, dar fundamentale pentru comunitatea românească. Omul îşi împleteşte destinul cu istoria: „De la 8 martie 1898 până la 15 iulie 1920, am funcţionat ca director-învăţător la şcoalele primare ort. rom. din Ineu, de la 15 iulie 1920 până la 1 ianuarie 1931 am funcţionat ca profesor medico-pedagogic de stat la Institutul Medico-Pedagogic de Stat din Ineu pentru debili mentali.”, mărturiseşte simplu şi sincer Pavel Dârlea. E o viaţă profesională, legată în exclusivitate de Ineu, motiv pentru care a devenit o personalitate venerată a locului. Apoi, mărturiseşte acelaşi: „La măreaţa adunare de la Alba Iulia la 1 Decemvrie 1918 în fruntea unei delegaţii, în numele comunei Ineu, pentru a se decreta unirea cu ţara mamă, cu mare elan şi însufleţire, drapele şi inscripţii, în haine de sărbătoare, cântând cântece naţionale, am luat parte…”. Cu aceeaşi candoare şi modestie, îşi exprimă recunoştinţa altora pentru sentimentele sale patriotice: „Pentru aceste manifestări izvorâte din suflet, faţă de scumpa noastră Casă Domnitoare, faţă de Domnitorul Bun şi Iubit, M. Sa Regele Ferdinand I s-au îndurat prea graţios şi m-au decorat cu Ordinul «Coroana României» în grad de Oficer şi «Coroana României» în grad de Comandor.”

În derularea vieţii lui Pavel Dârlea, intervine mărturisitorul şi cercetătorul Ioan Codău, punctând un fapt esenţial din destinul învăţătorului Pavel Dârlea: „La 8 martie 1898, după ce obţine „absolutorul” (certificatul de absolvire) şi „diploma de învăţător cu distincţie”, este repartizat la şcoala confesională (poporală) din Ineu (Ienopolea – după tradiţia istorică şi cum i-a plăcut lui să spună totdeauna, sau Borosjenö/Boroşineu – în limba oficială a timpului). Tânărul absolvent, venit de pe băncile unei instituţii – am numit Preparandia arădeană „Dimitrie Ţichindeal” – în care cultul pentru tot ceea ce definea naţiunea română – limbă, tradiţii, credinţă ortodoxă şi dragostea pentru neamul ameninţat în însăşi existenţa sa de un regim ostil (unio duarum nationum contra plures, cum bine a definit Al. Roman, deputat român în parlamentul de la Budapesta, dualismul austro-ungar) – era sfânt, dascăl ce însuşi s-a definit – şi întreaga lui activitate de mai târziu, după cum se va vedea, a confirmat – „om de şcoală şi de luminător al poporului”, păşea hotărât să-şi împlinească vocaţia nu numai de învăţător, ci şi de om al cetăţii, care nu va precupeţi nimic când era vorba de viaţa conaţionalilor săi.”

Şi astfel, rând pe rând, profesorul Ioan CODĂU reconstituie cu migală, argumente şi sentimentalitate – o afecţiune pozitivă – destinul unui om, acaparat de istoria locului să-i schimbe evoluţia şi soarta oamenilor. Are ştiinţa scrisului, are capacitate argumentativă, analitică şi sintetică, dispune de cultură multidisciplinară pentru a investi comentarii dintre cele mai savuroase. Îşi bazează discursul pe documente, pe fotografii, atestate, găsite în arhive oficiale şi de familie. Trimiterile justificative sunt ample, cu comentarii decente, evitând opinii tranşante, dar accentuând laturile de bază care configurează caracterul lui Pavel Dârlea: devoţiunea, profesionalismul, patriotismul, activismul politic, iubirea pentru copii şi dragostea pentru carte.

Recomand cartea cu întreaga responsabilitate.  Am certitudinea că oricare cititor va avea o rară satisfacţie în prezenţa istorică actualizată a lui Pavel Dârlea. Am certitudinea că oricare lector va recupera prin zăbavă un timp – ce altfel s-ar fi risipit – cochetând cu stilul atât de incitant al profesorului Ioan Codău, om de ştiinţă, înzestrat cu calitatea de a măsura obiectiv timpul, oamenii şi faptele lor.

ANTON ILICA