JURNAL ARĂDEAN: Domnule director, Liceul German a devenit mai vizibil în ultimii ani. Care ar fi explicația?
ADRIAN APĂTEAN: Nu știu dacă asta e o explicație pe care o pot da eu, cred că cei din afara școlii pot vedea obiectiv dacă s-a schimbat ceva în sensul ăsta. Eu personal, pot spune că văd sistemul de învățământ ca pe orice business unde încerci să-ți atragi cât mai mulți clienți, dacă se poate dintre cei mai buni. Această atragere eu o văd făcând un marketing bun pentru segmentul de piață pe care-l dorești, încercând să maximizezi punctele forte de care dispui. Fiecare instituție de învățământ are puncte forte pe care le poate valorifica și diferențiatori care pot atrage elevi cu anumite înclinații. Eu îmi doresc să atragem copii care să vină cu drag la școală, știu că pare clișeu, dar crearea unei atmosfere de învățare adaptată noilor generații, mai multă empatie și apropiere de nevoile lor de cunoaștere, activitați extrașcolare care să-i ajute să lege relații durabile cu colegii si cadrele didactice. Suntem incă departe, dar cred că ăsta e drumul spre care e corect să ne îndreptăm.
J.A.: Care este structura școlii. Câți elevi, câte clase, ce specializări?
A.A.: Avem o structură generoasă, din păcate peste capacitatea noastră de spații disponibile. Suntem împărțiți pe 62 de formațiuni de studiu începând cu grupele de creșă si terminând cu clasele a 12-a de finalizare a ciclului secundar superior. Ca specializări avem clasele de profil uman cu specializare Filologie și profil real cu specializarea Științe ale naturii, împărțite fiecare între clasele de predare în limba germană maternă și cele la care se predă în limba română, dar cu ore de germană intensiv. Datorită numeroaselor solicitări pentru profilul Filologie am obținut, încă de anul școlar trecut, acordul Inspectoratului Școlar Județean pentru dublarea clasei cu predare în limba română.
J.A.: E greu cu elevi și profesori în 3 locații diferite?
A.A.: Da, este unul din incovenientele cu care ne confruntăm, dar cu care ne-am obișnuit și nu suntem genul să ne plângem. Pe perioada lucrărilor de reabilitare funcționăm chiar în 5 locații, având în administrare provizorie și etajul 1 al internatului Liceului Tehnologic Francisc Neuman. Dar faptul că fiecare clădire are specificul ei, Grădinița, Ciclul Primar, Gimnazial si Liceal ne ajută să rămânem cu identitatea fiecărui spațiu pe care îl administrăm. Cel mai probabil, în urmatoarea perioadă urmărim să grupăm mai bine spatiile de care dispunem și poate reusim eliberarea unor spații pentru laboratoarele și ateliere pe care ni le dorim.
J.A.: Am înțeles că în curând o parte din cursuri se vor ține într-o școală renovată. De când?
A.A.: Sper și eu că vom vorbi despre o școală renovată. În acest moment vorbim doar despre o școală reabilitată termic. Eu cred cu tărie că vom avea resurse și pentru renovare, deși nu este ușor. Mă bazez mult pe sprijinul și înțelegerea autoritătilor locale, pe partenerii școlii cu potențial financiar care ne ajută și sper că o vor face în continuare. E mult de lucru la interioare, ne dorim să avem o școală renovata total, cu o curte modernă, cu spații de recreere pentru elevi și profesori, cu săli de clasă moderne si tehnologizate, în limita bugetelor disponibile.Ca și orizont de timp, eu cred că mai avem nevoie de 12-18 luni după ce se termină reabilitarea termică pentru a putea vorbi de finalizarea unei clădiri importante pentru noi și pentru învățământul arădean.
J.A.: Cum veți celebra 300 de ani de învățământ în limba germană?
A.A.: În primul rând nu este doar sărbătoarea noastră, ci este o sărbătoare a întregii comunități. Aici sunt implicați și Forumul German cu structura de tineret Banat-JA, autoritățile locale, partenerii școlii si universitățile arădene pentru că ne dorim să fie un moment în care să celebrăm învățământul și comunitatea. Să avem momente în care să ne cinstim înaintașii, să felicităm contemporanii și să mulțumim partenerilor pentru că ne sunt alături. Vom avea momente de celebrare, momente culturale, un simpozion internațional si chiar o masă rotunda, pe care mi-o doresc informală, de dezbateri a situației în care se află învățământul românesc actual. Poate găsim împreună și cateva soluții care pot ajuta actuala conducere a ministerului educației si cercetării.
J.A.: De când sărbătoriți FruhlinGsFest?
A.A.: Avem o tradiție de 12 ani a Sărbătorii Primăverii- FruhlinGsFest și am încercat să facem lucrurile diferit și mai bine de la un an la altul. Mai mult decât atât, am deschis porțile școlii noastre cu acestă ocazie și am invitat școli partenere să ne viziteze pentru a ne cunoaște și pentru a descoperi ce oportunități le putem oferi. În acest an avem chiar două locații în care se vor desfașura activități concomitent, o locație adresată copiilor de grădiniță și una elevilor claselor a 4-a și a 8-a. Îi vom aștepta ca de obicei cu mici surprize și cu ateliere pregatite pentru ei.
J.A.: Ați investit într-o tabără de vară pentru elevii școlii?
A.A.: Da , Școala de Vară de la Camna este unul dintre subiectele la care țin foarte mult. Asta și pentru că zona ne oferă o liniște și o energie numai bună pentru recreere și încărcarea bateriilor celor care ajung în acea zonă. Este o locație pentru care, cu sprijinul Consiliului Județean și al domnului primar Rovin Mariș , vom continua renovările în așa fel încât cei care-i calcă pragul să se bucure de toate facilitățile pe care le poate oferi natura și zona, fără a-și face probleme de condițiile de cazare sau igiena personală. În acest an am schimbat complet gardul și poarta de la intrare, urmează să finalizăm gardul împrejmuitor și construcția unei scene cu rol dublu, pentru spectacole sau scenete la final de tabără sau cu rol de terasă pentru serile petrecute în natură. Schimbarea acoperișului la ambele cladiri disponibile, dormitoare și sala de mese cu bucătăria, o vom face tot în acest an așa cum am spus, in colaborare cu primaria Șilindia.
J.A.: Care este relația cu părinții elevilor?
A.A.: Părinții elevilor sunt oglinda acestor vremuri și sunt aidoma societății actuale, nu pot fi altfel. Avem de toate: fani, ignoranți, suporteri, nemulțumiți. Și partea bună este că toți au dreptate. Indiferent cum se poziionează un părinte față de instituția noastră de învățământ, are dreptate. Are motivele lui pentru care are această poziție, are argumente și nu poate fi contrazis. Cred, însă, că avem o armă pe care nu prea o folosim, mai ales că vine din sistemul educațional: comunicarea. Să ne facem timp să ascultăm, să avem tăria de a nu ne contrazice, să acceptm că nu suntem perfecți și că facem greșeli, să scoatem intențiile bune dacă există. În concluzie, crede-mă, Pacea e mai importantă decât Dreptatea.
J.A.: Există sprijin din partea autoritățior locale?
A.A.: Da, eu nu am motive să mă plâng. Nu primim mai mult decât alte instituții de învățământ, nu suntem în măsură să credem că merităm mai mult sau că suntem defavorizați. Facem, însă, ceva diferit: prima dată punem mâna și facem lucruri, pornim proiecte din resurse proprii, investim, după care cerem suport pentru finalizare.E doar o altă filozofie de-a mea, prima dată oferă, după care poți cere. Nu am prins, de cand sunt director, un an cu bani de la bugetul local pentru investiții sau reparații satisfăcător, nu sunt vremuri ușoare penru bugetul local, dar înțeleg. Dacă era ușor, putea oricine. Și ce nu te omoară, te face mai puternic. Încercăm să aducem alături de noi oameni care ne pot ajuta, în cele mai multe din cazuri și unde se poate, punem noi mâna și facem. Nu cred că nu sunt lucruri care nu pot fi făcute de noi, de personalul școlii, atunci când vorbim de lucrări mici, dar care contează. Dacă simti că aparții unei comunități și îți pasă, pui mâna pe lopată și betonieră și faci lucrurile care țin de tine pentru confortul elevilor si cadrelor didactice.
J.A.: Ce obiective aveți pe termen scurt și mediu?
A.A.: Nu avem loc, are prea puține pagini ziarul d-voastra pentru „avioanele” mele. În esență, spațiul de la clădirea care a intrat în reabilitare termică trebuie renovat complet, cu tot cu curte, cu o sală de sport multifuncțională care să deservească Aradul Nou, care nu are o astfel de sală, cu cablurile din curtea școlii introduse în subteran, cu stâlpi pentru iluminat „dispăruți” și înlocuitiți cu cei moderni, cu o grădiniță extinsă, având nevoie de încă o clădire, cu un spațiu de joacă adecvat, săli de mese la gimnaziu și primar, câteva săli de clasă din containere la ciclul primar pentru unificare și crearea de spații pentru laboratoare și săli pentru activități extracurriculare. Sunt doar câteva aspecte care pot atrage elevii către activități și spații moderne, crearea unui mediu în care inspirația și creativitatea să fie cuvântul de ordine.
Trimite articolul
X
Bulaul Vesel says: Felicitări!
Trebuie se ne concentrăm pe ce va fi, și sperăm ca viitorul să fie mai bun decât trecutul marcat de barbaria românilor față de germanii din Banat (deportări, exproprieri, iarăși deportări, umilințe; apoi vânzarea către statul german, pe fondul unor condiții de viață inumane).
Nikolaus says: De ce nu ați întrebat în interviul dumneavoastră câți din profesorii școlii predau materiile în limba germană (nu mă refer la limba română, franceză sau engleză)?
