Rezultatele reflectă „căderea liberă” a școlii românești
Sunt profesoară de aproape 30 de ani. Rezultatele slabe obținute de elevii români la testele PISA sunt îngrijorătoare, dar nu pot zice că ne surprind. Ele reflectă „căderea liberă” a școlii românești, iar motivele sunt diverse – morale, sociale, economice, politice – aflate, din păcate, într-un cerc vicios. Nu ne putem aștepta ca școala să meargă bine în condițiile în care totul este în criză. Voi sintetiza.
Criza valorilor
Dacă modelele de reușită în viață, promovate în familie, de mass-media/ internet și în politică, sunt oameni strâmbi, care „au dat lovitura”, fără școală, de ce ne așteptăm din partea copiilor să învețe, când văd că criteriul de promovare e altul decât meritocrația? De ce ne așteptăm ca elevii să aprecieze, din senin, oamenii integri din punct de vedere moral, civilizați și inteligenți? Contextul nu motivează pe nimeni să fie cu bun simț și să învețe.
Criza de autoritate
Rezultatele slabe reflectă criza de autoritate a școlii și a familiei. Statutul școlii și al profesorului s-a degradat considerabil în ultimii ani, cauzele fiind diverse: accesul la surse de informare alternative (de multe ori fără cenzură de calitate) diminuează nevoia de transfer direct de la om la om, cum se întâmplă la școală între profesor și elev; apar confuzii periculoase: formare – informare, gândire critică – relativizarea adevărului, autoritate (științifică) – popularitate. Există în sistem profesori slab pregătiți, dar și profesori demotivați. Apare și confuzia între educația de acasă și cea de la școală. Există părinți care spun că au pierdut controlul asupra propriului copil, părinți care confundă școala cu serviciile de babysitting, părinți care știu mai bine cum ar trebui să fie școala etc.
Criza economică
Învățământul, ca și cultura, este subfinanțat de zeci de ani, aspect relevant pentru a ilustra care este importanța pe care o acordă statul acestui domeniu. Paradoxal, toată populația are legătură cu școala într-o formă sau alta, dar nereușitele sunt puse numai în cârca celor care lucrează în școală, pe bani puțini, cu un statut precar, în condiții de stres. În unele cazuri, familia suplinește școala publică gratuită, dar subfinanțată, plătind ore particulare. În multe cazuri, familia nu-și permite aceste costuri. Cercul vicios.
Testul PISA poate fi pus în discuție în detalii tehnice – cum sunt formulați itemii, ce competențe vizează, ce și cum evaluează în raport cu curricula și cu modul în care se predă în școala românească, faptul că nu are miză pentru elevul care îl susține etc. Un lucru este cert: un sistem întreg nu se mai poate baza pe bunăvoința unor profesori și a unor părinți, care se zbat să facă minuni pentru copii în absența unei politici coerente și stabile, care să pună preț pe educație și pe oameni.
Totuși, „criză”, conform DEX, înseamnă „moment critic, culminant, care precedă vindecarea sau agravarea unei boli.” Să sperăm în vindecare.
prof.dr. Diana Achim – director al Colegiului Național „Moise Nicoară”
Elevii nu sunt de vină pentru rezultatele PISA
De câteva zile, spațiul public discută din nou despre analfabetismul funcțional al elevilor români. Motivul: marți, 8 septembrie 2026, au fost publicate rezultatele PISA 2025, iar cifrele confirmă o tendință cunoscută de peste un deceniu. La lectură, aproape jumătate dintre elevii de 15 ani din România (48%) nu reușesc să înțeleagă în profunzime un text și să lucreze cu informația din el. Acesta este, în forma cea mai simplă, înțelesul „analfabetismului funcțional”.
Procentele sunt reale și îngrijorătoare. Ca cercetătoare, observ însă că discuția publică se oprește aproape de fiecare dată în același loc: la statistică. Repetăm cifra, ne alarmăm, propunem încă un program și mergem mai departe fără să ne întrebăm de ce. Iar răspunsul nu se află doar în procente, ci în textele pe care le citesc, efectiv, copiii.
În cercetarea românească pe această temă există trei direcții:
1. Direcția statistică. Analizează scorurile și variabilele care le influențează: mediul de proveniență, resursele familiale, pregătirea profesorilor sau diferențele dintre școli. Aceste date sunt esențiale pentru identificarea inegalităților și orientarea politicilor educaționale, dar nu explică întotdeauna ce anume întâmpină elevul atunci când citește un text sau rezolvă o sarcină. De aceea, perspectiva statistică trebuie completată de analiza proceselor de învățare și a materialelor cu care elevii lucrează efectiv.
2. Cercetarea dezvoltării literației. Studiile coordonate de psihologul educațional Dacian Dolean urmăresc longitudinal și experimental cum se dezvoltă citirea și comprehensiunea la copiii din România și ce factori le influențează. Rezultatele evidențiază rolul competențelor lingvistice, al statutului socioeconomic și al experiențelor școlare în dezvoltarea citirii, precum și relația dintre dificultățile de lectură și anxietatea asociată acesteia (Dolean et al., 2019; Dolean et al., 2026). Este o perspectivă esențială asupra mecanismelor individuale și educaționale ale literației, dar nu are ca obiect principal comparația lingvistică dintre textele și sarcinile din manualele românești și cele utilizate de PISA.
3. Direcția lingvistică, cea în care lucrează echipa noastră de la centrul de cercetare CODHUS (Universitatea de Vest din Timișoara). Aici ne uităm efectiv la text: ce citesc și ce rezolvă elevii la PISA, față de ce citesc și rezolvă în manualele românești. Pentru că literația nu poate fi înțeleasă fără perspectiva lingvistului: încă din studiile clasice despre gen și text (Halliday & Hasan, 1989; Martin, 1992) știm că tipuri diferite de text antrenează competențe de lectură diferite, iar teoria literației critice (Luke, 2000) arată că a citi înseamnă a evalua surse, credibilitate și perspectivă, adică exact ceea ce testează PISA.
[…] În timp ce PISA pune accent pe texte funcționale și gândire critică, manualele și examenele interne se concentrează pe analiza literară și pe gramatică abstractă, deseori fără relevanță pentru comunicarea reală. […]
Câteva rezultate, cu cifre exacte:
• Aproape trei sferturi din texte (73%) sunt literare: 42,85% narative, 18,37% lirice și 12,25% dramatice. Doar 26,53% sunt texte non-literare, iar multe dintre ele rămân tot în orbita literaturii (recenzii, eseuri, biografii ale unor scriitori). De pildă, într-un manual, la categoria „text informativ” figurează inclusiv descrierea unei mănăstiri („Mănăstirea «Sfinții Trei Ierarhi»”), foarte departe de textele funcționale reale pe care elevul le întâlnește în viață.
• PISA cere aproape invers. În itemii analizați, ponderile sunt: 26% integrarea informației și generarea de inferențe din surse multiple; 19% sensul literal și reflecția asupra conținutului și formei; 15% detectarea și gestionarea contradicțiilor între texte; 11% accesarea și extragerea informației dintr-un text; 7% evaluarea calității și a credibilității unei surse.
• Contrastul între sarcinile de lucru manuale RO versus PISA este edificator. Un item PISA („Laptele de vacă”) îi cere elevului să decidă dacă niște afirmații sunt fapt sau opinie, o competență de bază a lecturii critice. O sarcină de lectură dintr-un manual îi cere, în schimb, spre exemplu, să interpreteze „neliniștea ființei” și concordanța dintre cadrul marin și „suferința călătorului”. Două tipuri complet diferite de gândire.
• Chiar și formatul diferă: 70% dintre itemii PISA au variante de răspuns (48% simple, 22% complexe), iar dificultatea e distribuită intenționat pe niveluri, astfel încât orice elev să poată rezolva măcar o parte. Sarcinile din manuale sunt aproape exclusiv interpretare literară deschisă, fără trepte intermediare. Iar Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a premiază, la rândul ei, scrierea narativă și descriptivă, întărind aceeași preferință pentru literar.
[…]
Și aici vreau să fiu clară: nu elevii sunt de vină.
Nu este responsabilitatea lor pentru aceste rezultate. Este vorba despre un sistem care nu îi antrenează pentru tipul de gândire pe care îl cere PISA și, mai important, pentru viața de după școală. Este un lucru pe care chiar coordonatoarea națională a PISA 2025, cercetătoarea Gabriela Noveanu (Institutul de Științe ale Educației), l-a spus explicit la lansarea rezultatelor: „nu facem antrenamente ca să-i pregătim pentru PISA”, ci se propun strategii de predare, învățare și evaluare menite să dezvolte competențele. Exact aici este miza întregii discuții: dacă vrem ca elevii să aibă aceste competențe, nu testul trebuie „antrenat”, ci felul în care sunt construite programele școlare, manualele, sarcinile și evaluările de zi cu zi.
[…] Analizele noastre arată că manualele actuale oferă prea puține ocazii de a lucra cu texte funcționale, de a compara surse, de a distinge faptele de opinii sau de a evalua credibilitatea informației. În plus, unele cerințe sunt formulate atât de complex încât elevul trebuie mai întâi să descifreze exercițiul, înainte de a putea demonstra ce a înțeles.
Soluția nu este să transformăm școala într-un antrenament pentru PISA. Soluția este să construim întreg sistemul (conținut, metode, evaluare) în jurul judecății și al gândirii critice. Elevul are nevoie să citească mai mult, dar și să aibă timp să discute critic despre ce citește, nu să memoreze liste de lectură cu care nu rezonează și nici să se piardă în terminologie de teorie literară ruptă de orice miză reală. Și are nevoie să întâlnească și texte cu adevărat funcționale, legate de viața lui.
Mai mult, este important să înțelegem că elevii din țările cu rezultate bune performează pentru că întregul lor sistem îi învață să judece, nu să reproducă.
[…] Următoarele rezultate PISA vor veni peste câțiva ani. Până atunci, întrebarea esențială nu este dacă vom reuși să urcăm câteva locuri în clasament, ci dacă vom schimba ceea ce se întâmplă zilnic în clasă. Dacă manualele și evaluările vor continua să privilegieze reproducerea în locul înțelegerii, vom continua să măsurăm aceeași problemă. Miza reală este ca elevii să plece din școală nu doar cu lecturi parcurse și examene promovate, ci cu capacitatea de a înțelege, de a judeca și de a folosi informația în propria viață.
Este sistemul de învățământ românesc pregătit să își schimbe cu adevărat programa, manualele și metodele, astfel încât elevii să facă față nu doar viitoarelor testări PISA, ci și lumii de după școală?
dr. habil. Mădălina Chitez
***
Copiii au rămas cobaii permanenți ai sistemului
Ca să înțelegem relevanța testului PISA, trebuie să vedem ce măsoară, de fapt, acesta: testul PISA măsoară capacitatea elevilor de a aplica în viața reală cunoștințele dobândite. Cu alte cuvinte, nu măsoară definiții și câtă teorie știi, nu măsoară doar capacitatea de a citi sau de a calcula, ci procesul prin care poți să te folosești de cunoștințe pentru a lua decizii.
De ce deranjează PISA sistemul românesc de învățământ? Pentru că îi demonstrează ineficiența.
Este adevărat, rezultatele din 2025 arată o scădere generală, nu doar în România, și este posibil ca efectul internetului asupra tinerei generații să fie mai puternic decât anticipam, dar asta nu este o scuză.
România nu își asumă faptul că școala și-a schimbat statutul.
În 2022, 42% dintre elevii români de 15 ani nu atingeau nivelul minim de competență la citire. În 2025, procentul a ajuns la 48%.
O creștere de șase puncte procentuale în numai trei ani. Trei ani!
Ne mințim, metodic și perseverent, zi de zi. Organizăm educația aproape exclusiv în jurul examenelor și ne uităm obsesiv la mica elită a liceelor „de top”, de parcă ea ar reprezenta întregul sistem.
Învățăm pentru note, examene și diplome. Deja este lege: dacă ești la cea mai bună școală, vei deveni automat CEO, inginer la NASA, doctor sau om de afaceri superfaimos.
Avem mii de specialiști în educație și puțini părinți care se informează și vor să accepte o realitate care le depășește așteptările. Nu urmărim statistici și ne uităm doar la best-case scenario. Nu urmărim modele sănătoase care să producă rezultate.
În aproximativ 35 de ani, România a schimbat aproape 30 de miniștri ai Educației. Fiecare ministru a venit cu reforma lui, iar copiii au rămas cobaii permanenți ai sistemului! Ne lăudăm la olimpiade și concursuri, investim în meditații organizate tot de sistem, ne aplaudăm între noi! Să ne fie de bine!
Raluca Roxana Voștinar, profesor
***
Explicațiile date de Ministrul Educației
Mihai Dimian, Ministrul Educației, a explicat rezultatele testărilor PISA:
„Rezultatele României sunt slabe și trebuie să spunem acest lucru fără ocolișuri. […] Evaluarea Națională încearcă să verifice competențele elevilor în raport cu programa școlară, în timp ce testul PISA urmărește în ce măsură elevii pot utiliza cunoștințele și competențele dobândite în situații și probleme relevante din viața reală și pentru profesiile viitorului.
[…] Provocarea principală cu care ne confruntăm este că aproximativ 50% dintre elevi nu au cunoștiințele și competențele pe care le-am stabilit ca standard minimal la finalizarea gimnaziului. Evoluția României între PISA 2022 și PISA 2025 se încadrează în trendul internațional de scădere, inclusiv din țările dezvoltate, membre OECD. […] Evaluarea desfășurată în martie – mai 2025 evaluează acumulările elevilor din perioada 2016 – 2025, perioadă care a avut în mijlocul ei, într-o perioadă critică pentru dezvoltare, Un an în care activitățile didactice s-au desfășurat online, pe lângă celelalte efecte ale pandemiei. Deci este o perioadă mai lungă în care învățământul a evoluat într-un anumit mod și unul dintre evenimentele întâmplate în acea perioadă a fost pandemia, cu trecerea învățământului din format fizic în format online pentru aproximativ un an.Dar pe lângă efectele virusului biologic, vorbim în această perioadă și despre efectele unui <virus cognitiv>, care ne va afecta și mai mult pe viitor dacă nu ne luăm măsuri. […] Avem multe de recuperat. Dar sunt soluții și putem să ne dezvoltăm semnificativ chiar și în condițiile actuale”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!