Din anul 2004, Comisia de Legătura Permanentă pentru Ortofonie și Logopedie a Uniunii Europene (CPLOL) a stabilit ca 6 Martie să devină ziua europeană a vorbirii și a terapiilor de limbaj, în scopul conștientizării dificultăților de limbaj, a necesității dezvoltării vorbirii, precum și în scopul de a accentua importanța profesiei de logoped în întreaga Europă.

Cine este logopedul?

Logopedul este adultul suficient de matur încât să coboare pe palierele copilăriei. În afara cabinetului de logopedie, cu multă sârguință își pregătește activitatea, citește mult, caută materiale didactice, coloreză, decupează, înfoliază etc., iar în momentul în care intră în cabinet, alături de copii, trece printr-un adevărat proces de transhumanță, devenind la rândul lui copil. În percepția copiilor logopedul „scoate limba”, „face mutre”, iar uneori chiar se întreabă dacă este cumva rudă cu ființele necuvântătoare, pentru că le imită atât de bine. Logopedul se mai joacă. Știe atât de multe jocuri, încât cu el nu te poți plictisi.

Ce face logopedul?

În primul rând iubește. Iubește ceea ce face, și iubește copiii. Fără aceste ingrediente munca lui este una fără rod sau valoare. Apoi investește. Investește finaciar, cumpărând orice crede că i-ar fi de folos în munca sa. Își investește cunoștințele acumulate prin zeci de ore lecturate, mânat fiind de un singur scop, acela de a fi de folos copiilor, de a-i ajuta să scrie, să citească sau să pronunțe cât mai corect. Investește emoțional: tresaltă ori de câte ori aude un „r” emis spontan, bate din palme de fericire când un copil a învățat să zică „sanie” fără să mai scoată limba între dinți, și este dezamăgit când după mult efort, nu a reușit să automatizeze copilul sunetul învățat.

De ce este importantă munca logopedului?

Pentru că, prin joacă dă farmec noțiunilor abstracte, prin zâmbet și bunăvoie ajunge la cote maxime, și pentru că aproape fără să își dea seama, copii învață să vorbească corect.

Printre primii profesori logopezi se află și Jenescu Radu profesor-logoped, cu 45 de ani de experiență în învățământ, fost director, metodist și inspector, care în activitatea dânsului, s-a ocupat de demutizare, cât și de logopedia adulților, în special la persoanele afectate de AVC, adresează câteva cuvinte celor mai tineri din această breaslă, oferind câteva sfaturi: „să găsești căi de comunicare cu copii, să îți placă meseria, să știi utilitatea muncii tale și nu în ultimul rând respectarea programului propriu (consecvența și perseverența) în realizarea progresului în terapia logopedică. Un alt aspect important al acestei meserii, este momentul creării unei situații de motivație internă a logopatului, și nu în ultimul rând întărirea pozitivă. Munca individualizată fiind cel mai important lucru în munca logopedului.”

Întrebând profesorii logopezi din CJRAE Arad ce înseamnă pentru ei logopedia, aceștia afirmă că:

„Logopedia este speranță, să crezi că orice este posibil, consecvență, perseverență, promptitudine și creativitate”, este motto-ul prof. logoped Morar Mihaela.

„Pășind meleagurile nemărginite şi minunate ale logopediei, am învăţat din proprie experienţă cum această profesie are pe de o parte un pronunţat caracter ştiinţific, cu valenţe pluridisciplinare şi cum o pregătire teoretică temeinică se aplică în experienţa practică, în care este nevoie şi de multe alte caracteristici, în primul rând dragoste pentru copii, dăruire şi plăcere pentru munca cu aceştia, răbdare, empatie, în lipsa cărora nu se poate desfăşura activitatea şi mai ales nu se pot obţine rezultate favorabile într-un domeniu atât de sensibil”, explică Buruian Laura, prof. logoped.

„La început, logopedia însemna pentru mine să însoțesc copilul prin pădurea stufoasă a sunetelor sau cuvintelor prea greu de pronunțat. Să-i arăt cărările potrivite spre luminișul limbajului curgător, curat ca apa izvorului. Ulterior, după întâlnirea cu adolescenții și adulții care trebuiau însoțiți pe cărări mult mai anevoioase, logopedia a început să însemne redarea demnității celui rătăcit departe de limbaj.

Așa că, dacă e s-o spun foarte pe scurt, logopedia este pentru mine o călătorie de însoțire. E călătoria în care pornesc de fiecare dată cu bagajele făcute, din care nu lipsesc niciodată încrederea că vom găsi destinația, trusa cu instrumente cât mai actualizate, răbdarea, perseverența și înțelegerea pentru efortul companionului meu de drum”, spune Zagorka Hrițcu, prof. logoped.

„Albert Einstein spunea: «Dacă nu poți explica ceva unui copil de șase ani, atunci nici tu nu ai înțeles». Plecând dintr-un context academic, în care explicam profesorilor și colegilor cum anume schemele dezadaptative timpurii prezic satisfacția în cuplu, folosind un limbaj științific, am întâmpinat o adevărată provocare lucrând ca și profesor logoped, încercând să explic ceea ce știu unor cu copii de grădiniță și de școală primară, astfel încât aceștia să înțeleagă perfect mesajul și să realizeze corect exercițiile. Începutul acestei profesii nu a fost atât de dificil pe cât mă așteptam deoarece am primit ajutor și susținere, iar pe măsură ce timpul se scurgea, mi-am dat seama că practicarea logopediei îmi aduce o enormă satisfacție personală pentru că în fiecare zi ajutăm pe cineva”, subliniază David Mădălina-Alexandra, prof. logoped.

„Iubesc ceea ce fac și cred cu tărie că a fi logoped înseamnă vocație, dăruire, împlinire, pasiune, deoarece atunci când am ,,descoperit,, logopedia am știut că acesta este drumul meu, asta trebuie să fac. Logopedia este precum o căsuță în copac, în care copilul vrea să urce pe scară dar îi este teamă, sau poate este timid sau poate nu știe cum să o facă, dar tu ca și logoped îi arați pas cu pas și îl ajuți să urce cu răbdare pe scară pentru că știi că poate, poate să o facă. Iar o dată ce a reușit să intre în căsuță descoperă sunete, cuvinte, descoperă o lume a creativității, a imaginației, a comunicării și exprimării gândurilor prin joc. A-l ajuta pe copil să comunice reprezintă cel mai frumos cadou în care găsești zâmbete, bucurie, energie, încredere dar și multă muncă”, punctează Barba Mariana, prof. logoped.