Astăzi, 15 ianuarie, peste casa lui Desseanu pare să se fi așternut uitarea. Placa așezată cu atâta trudă, acum mai bine de două decenii nu mai este. Au rămas doar găurile din pereți și amintirile frumoase ale celor care odată au asistat aici la momente înălțătoare. Chiar dacă placa comemorativă a dispărut, faptul că acum 150 de ani Eminescu a fost la Arad nu poate fi uitat.

Omagiu pentru Eminescu

Geniul poeziei românești a fost omagiat de ziua lui de elevii Școlii Profesionale ,,ASTRA”, îndrumați de neobositul profesor Cristian Stoica, în fața casei unde a locuit la Arad, timp de o lună, în vara lui 1868. Versurile lui Eminescu au răsunat pe strada unde, adolescent fiind, poetul național s-a plimbat, a respirat aerul orașului și a purtat în minte, probabil, frumoasele versuri scrise cu doar un an înainte: ,,Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,/ Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/ Braţele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ţi mare, mare viitor!”

Povestea începe în 1 august 1868

Pentru cititorii noștri interesați de povestea sosirii marelui poet la Arad, dar și pentru a afla cine și unde l-a găzduit pentru o lună de zile, vă propunem să ne întoarcem în timp, mai exact în 1 august 1868, atunci când a sosit Mihai Eminescu la Arad.

„Se întâmpla începând cu 1 august 1868, când trupa de actori a lui Mihail Pascaly sosește la Arad pentru mai multe reprezentații. Eminescu era sufleurul acesteia. La teatrul Hirschl, construit în anul 1817, au loc mai multe spectacole în fața unei săli arhipline cu arădenii dornici să asculte dulcea limbă românească. Ultima reprezentație a trupei are loc la data de 19 august, dar toți membrii acesteia rămân la Arad până la sfârșitul lunii, deoarece doamna Pascaly trebuia să se odihnească pentru că născuse de curând. Familia Pascaly a locuit la hotelul Crucea Albă, actualul hotel Ardealul, în timp ce restul trupei printre care și Eminescu fuseseră găzduiți în casa avocatului Ioan Popovici Desseanu, situată pe strada care astăzi poartă numele marelui mecena, la numărul 2. Acum mai bine de două decenii. Se întâmpla la 15 iunie 1997, la casa omului politic Ioan Popovici-Desseanu, unde după mai mulți ani de lupte este instalată și sfințită o placă comemorativă și are loc un parastas de pomenire în memoria lui Mihai Eminescu și a familiei Desseanu. Sfințirea și slujba sunt oficiate de episcopul Timotei Seviciu alături de un sobor de preoți. Cea care a organizat întregul eveniment a fost doamna Felicia Viorica Sima, unul dintre coproprietarii imobilului care a aparținut lui Desseanu, imobil unde Eminescu a locuit o lună de zile în vara lui 1868. Aceasta este cea care, după mai multe căutări prin arhive și lupte administrative întinse de-a lungul mai multor ani reușește să obțină aprobarea autorităților pentru montarea unei plăci pe care erau întipărite următoarele cuvinte: «În această casă a locuit între anii 1860-1892 avocatul Ioan Popovici Desseanu (1831-1892) lider al Mișcării Naționale Române. Publicistul Iosif Vulcan l-a întâlnit aici pe poetul Mihai Eminescu cu ocazia turneului trupei teatrale a lui Pascaly august 1868. Placa a fost turnată la Fabrica de Vagoane ASTRA din Arad.

Iosif Vulcan conducea prestigioasa revistă «Familia», acesta îl va publica pe tânărul poet și îi va schimba numele din Eminovici în Eminescu. Legenda spune că Desseanu l-ar fi îmbrăcat pe Eminescu din «tălpi până în creștetul capului». Poetul, spune aceeași legendă, i-ar fi dăruit binefăcătorului său o poză care îl înfățișa, pe spatele căreia i-ar fi scris avocatului câteva cuvinte drept mulțumire. Credem că această legendă este adevărată, deoarece numeroase sunt dovezile care arată darea de mână a lui Desseanu și a soției sale Hermina, care conducea o asociație a femeilor din Arad care avea drept scop ajutorarea celor aflați în nevoie. Desseanu ajută cu fonduri și «Asociația națională arădeană pentru cultura poporului român», fondată la Arad în 1863, pentru promovarea culturii românilor. Desseanu este cel care propune pe la 1870 înfințarea la Arad a unei facultăți de Drept. Casa lui Desseanu păstra și în 1997, la dezvelirea plăcii un farmec aparte. Camerele spațioase, interiorul luminos, ușile interioare mari din lemn cu sticlă mată în mijloc, parchetul lustruit îți dădeau impresia că te afli într-un palat din Viena anului 1860. Pivnița care se întindea sub întreaga locuință era construită din cărămidă, tavanul acesteia fiind boltit, cum astăzi rareori mai întâlnim. Eminescu a fost găzduit așadar într-o casă frumoasă, proprietatea unui om de vază al orașului, avocat și membru al Parlamentului de la Budapesta.

La sfințirea și parastasul din 15 iunie 1997, participă pe lângă episcopul Aradului, un numeros public printre care s-au numarat prof. Didilescu Florin, director al Direcției pentru Cultură Arad, poetul Nicolae Nicoară-Horia, profesorii Gheorghe Șora, Gheorghe I. Căpitan, poeta Lucilia Dinescu, profesoara Georgeta Bătrân, cu un grup de elevi. Invitat la eveniment a fost Gheorghe Ciuhandu, primar al Timișoarei la acea dată și mult după aceea, Ciuhandu fiind strănepotul lui Ioan Popovici Desseanu. Acesta nu poate onora invitaţia, dar este reprezentat de soția sa, care alături de inițiatoarea evenimentului, doamna Felicia Viorica Sima, au dezvelit placa”, a relatat pentru cititorii Jurnal arădean/Aradon, profesorul Cristian Stoica.