JURNAL ARĂDEAN. Maestre, să începem cu o întrebare de „încălzire”: ce făceai prin decembrie 1989?
DUMITRU TOMA. Eram corector al ziarului „Flacăra Roșie” din Arad și stăteam cu sabia lui Damocles deasupa capului să nu scăpăm vreo greșeală…
Erai, pe atunci, și un apreciat și novator scriitor de literatură pentru copii…
DUMITRU TOMA. Da, publicasem câteva volume care au fost bine primite de critică și foarte, foarte bine primite de cititori. Privind înapoi, cu oarecare nostalgie, pot spune că am avut tiraje uriașe față de ceea ce se întâmplă acum: 50.000 – 80.000 de exemplare.
Cum ai aflat despre revoltele împotriva regimului ceaușist?
DUMITRU TOMA. De la prietenii din Timișoara, care m-au sunat, care erau sufocați de revoltă că se trage în oameni. Era o emoție care s-a transmis Aradului imediat, și s-a transformat într-o revoltă.
Când te-ai alăturat revoluționarilor arădeni și care erau primele lor revendicări?
DUMITRU TOMA. În dimineața de 21 decembrie 1989, pe la ora 10, am auzit din stradă strigătul care m-a curentat: „Jos Ceaușescu!”. Dinspre gară venea o coloană de manifestanți care se îndrepta spre Primărie. Am fugit în stradă, m-am alăturat manifestanților și în stradă am rămas până în a doua zi. De altfel, marea mea mândrie a acelor zile, este că nu m-am lăsat învins în noaptea sinistră dintre 21-22 decembrie, de oboseală, de frică – fiindcă ne era tuturor frică – și am rămas în fața primăriei înconjurați de soldați, la fel de obosiți și nervoși, care ne puteau împușca în orice clipă. Noi eram o mână de protestatari în frunte cu Valentin Voicilă.
Cum a apărut „Adevărul”, primul ziar liber al Aradului?
DUMITRU TOMA. „Adevărul”, al cărui continuator suneți voi, „Jurnal arădean”, s-a numit așa pentru că așa i-au pus numele oamenii din fața Primăriei. „Adevărul” s-a născut în vechea tipografie din Arad. Primul număr acolo a fost scris, pe genunchi, pe un colț de masă, cu bucurie, cu entuziasm, cu speranța unei lumi libere pe care toți o visam. A doua zi, dimineața devreme, l-am împărțit pe străzile Aradului, din portbagajul mașinii prietenului nostru Tuțu Sabău. De altfel, domnule Vasile Filip, știți foarte bine, ați fost alături de mine. Atunci când noi împărțeam pe străzi primul ziar liber al Aradului, eram plini de visuri despre libertate, despre o lume nouă. A fost uluitor de frumos!
Când ți-a fost cel mai frică, în acele zile?
DUMITRU TOMA. Cel mai frică mi-a fost în noaptea aceea cumplită și minunată (21-22 decembrie) când Ceaușescu încă era la putere și noi ne așteptam să apară scutierii să ne salte pe toți. Îmi amintesc, parcă ar fi fost ieri, pe la 4 dimineața, în liniștea nopții, noi nu mai aveam voce, atâta strigasem. S-a auzit tare și clar un zgomot de metal pe metal și eu, unul, mi-am spus: „Gata, vin după noi!”… Mai târziu am aflat că, la ora aceea, la fosta alimentară de lângă Teatru se aducea laptele în lădițele acelea din bare de metal, care, lovindu-se, scoteau sunetele înspăimântătoare. Da, a fost o noapte grea…
Te-ai retras de ceva vreme din publicistică. Ai putea totuși să apreciezi care ar fi viitorul presei, mai ales a celei scrise?
DUMITRU TOMA. Nu, nu m-am retras. Nu prea mai sunt ziare în Arad. Ani de zile mi-am scris editorialul săptămână de săptămână. Ultima dată am colaborat la ziarul electronic „Baricada”, a domnului Sorin Ghilea. Am credința că într-un fel sau altul, presa scrisă va supraviețui deși acum sunt vremuri grele pentru ea.
Dar viitorul poporului român? Acela care, în decembrie 1989, în urmă cu un sfert de veac, visa la o viață mai bună…
DUMITRU TOMA. Cu poporul român e mai greu… mă întreb de câțiva ani dacă suntem într-adevăr un popor sau doar o mulțime cu pretenții de popor… Un popor nu ar îngădui acești politicieni dezgustători pe care, pur și simplu, nu îi interesează nimic în afara binelui propriu. Popor, patriotism… sunt lucruri despre care politicienii români nu au auzit. Sau, dacă au auzit, nu sunt interesați. Dacă lor nu le iese nimic… niște indivizi chiar dezgustători! Cât despre o viață mai bună pentru români, pe care noi am visat-o în Decembrie 1989, să continuăm să visam. Poate… cândva…
„Jurnal arădean” continuatorul „Adevărului”
Născut în 22 decembrie 1989, „Adevărul” a fost primul ziar din ţară care a luat acest nume. Un an mai târziu, odată cu înfiinţarea S.C. Adevărul S.R.L., a început privatizarea ziarului. Iar de la 19 septembrie 2005, „ Adevărul” a intrat în marea familie Inform Media. Denumire cotidianului arădean „Adevărul” a fost schimbată, la începutul anului 2008, în „Jurnal arădean”.
DUMITRU TOMA: „Primul număr a fost scris, pe genunchi, pe un colț de masă, cu bucurie, cu entuziasm… ”
Citiți principiile noastre de moderare aici!