J.A.: Domnule profesor, v-ați născut la Pâncota și ați fost elev al Liceului Pedagogic din Arad, după care ați continuat studiile la Facultatea de istorie și filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. Pentru cei care nu vă cunosc foarte bine, vă rugăm să ne spuneți de ce această pasiune pentru istorie și care au fost câteva dintre reperele evoluției dvs. până la statura academicianului și specialistului de astăzi.

I.B.: De ce această pasiune? Poate că motivul principal a fost curiozitatea adolescenței față de trecut, dar și o preocupare timpurie pentru adevărul istoric, într-o vreme în care istoria era mult prea „coafată”. În perioada liceului mi s-a întărit ideea de a urma studii superioare de istorie și astfel am devenit student al Facultății de istorie și filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca. După absolvire am fost repartizat ca profesor stagiar la Școala generală Dragu, Sălaj, iar în 1989 am devenit cercetător la Institutul de istorie „George Barițiu” din Cluj Napoca. Un fapt de impact pentru mine au fost cele două burse de documentare și studiu la Universitatea din Debrecen și la University College din Londra. Apoi, sub coordonarea domnului prof. Univ. dr. Nicolae Bocșan, mi-am susținut teza de doctorat cu tema „Populația rurală a Transilvaniei între Revoluția de la 1848 și Primul război mondial”. În 2001 am fost numit coferențiar universitar, iar din 2008 profesor universitar la Babeș-Bolyai, între anii 2012-2020 fiind și prorector al Universității „Babeș Bolyai”. Din 2018 sunt director al Institutului de istorie „George Barițiu” al Academiei, după ce am fost director interimar al Centrului de studii Transilvane, unde în prealabil fusesem și redactor și cercetător.

J.A.: O activitate intensă. Cunoaștem și contribuția dumneavoastră la foarte multe publicații din țară și din străinătate. Cu adevărat, o mare pasiune istoria. Ați putea numi direcția spre care pasiunea dumneavoastră se concentrează cel mai mult?

I.B.: Este adevărat, o mare parte din munca mea de cercetare se concretizează în articole și studii publicate, dar și în cărți scrise individual sau ca rezultat al unor colective de cercetare și studiu. Toate acestea publicate atât în țară cât și în străinătate. De foarte multe ori am susținut și comunicări științifice în cadrul unor sesiuni științifice organizate în țară și în diverse țări europene. Nu spun aceste lucruri ca o laudă, ci pentru a putea vedea că activitatea unui istoric nu este doar o prezență de birou sau bibliotecă. Iar dacă este să răspund la întrebarea dumneavoastră, cred că este cunoscută deja pasiunea și aplecarea mea asupra istoriei transilvănene, bănățene. Iar motivele sunt evidente: sunt născut în această parte a țării, iar Transilvania este provincia cea mai complexă din punct de vedere etnic, confesional și mental. Și nu doar atât. Transilvania, Banatul, sunt regiuni cu o istorie încă vizibilă, fie și dacă o privim doar din punct de vedere arhitectural. Și apropo de acest aspect, vă dați seama cât de mândru sunt că m-am născut pe plaiuri arădene și am urmat liceul în Arad. Sincer, toate orașele transilvănene au o arhitectură cu rădăcini adânci în arta arhitecturală a fostului imperiu, dar Aradul cred că excelează la acest capitol. Nu degeaba e supranumit „orașul palatelor.” Și vreau să vă mărturisesc că mă bucură nespus să văd, la fiecare trecere prin Arad, cum, pe rând, aceste clădiri își recapătă frumusețea originală.

J.A.: Dacă tot ați adus vorba despre Arad, cum îl vedeți acum, la atâția ani după ce ați plecat de aici urmându-vă cariera de istoric?

I.B.: Întâi de toate trebuie să vă mărturisesc că Aradul, cum e și firesc, are un loc cu totul special în inima mea. Aici m-am format, aici am avut primii mentori, între care regretații profesori Mircea Popa, Vasile Popeangă, Nicolae Roşuţ, precum și colaboratori remarcabili precum Corneliu Pădurean sau Doru Sinaci. Apoi, vă mărturisesc că am fost deosebit de onorat să primesc titlul de Cetățean de onoare al Aradului chiar din mâna domnului primar Călin Bibarț, un om pe care îl apreciez mult pentru felul său jovial de a fi și pentru modul său atât de natural de a relaționa cu oamenii. Știți, ca istoric sunt fascinat de modul în care Aradul reușește să îmbine atât de frumos trecutul său istoric cu prezentul modern. Și ceea ce apreciez este faptul că, în pofida transformărilor atât de evidente și în bine, orașul își păstrează farmecul pe care l-a avut dintotdeauna și pe care mi-l amintesc din adolescență. Faleza Mureșului sau Bulevardul, mai ales așa cum arată acum, au un aer atât de fermecător. Așa că am suficiente motive să revin oricând cu plăcere și bucurie în Arad.

J.A.: Domnule profesor, vă așteptăm oricând cu drag în Arad.

I.B.: Vă asigur că și eu revin întotdeauna cu plăcere și că voi onora orice oportunitate de a-l vizita, la fel cum orașul adolescenței mele m-a onorat pe mine.