Provocarea mare e pentru lumea politică căci, oricare ar fi generaţia de politicieni care va bifa intrarea în spaţiul Schengen, naţia îi va rămâne recunoscătoare.

Schengen, un pariu al naţiei

A trecut vremea aşteptărilor pasive. Românii au explorat deja antecamera Europei, au învăţat să-i respecte regulile şi au fost acceptaţi individual în societatea ţărilor europene. Problema spaţiului Schengen este percepută mai mult ca o victorie a naţiei decât una personală a fiecărui român, un pariu pe care, e drept, dacă România îl va câştiga, fiecare român în parte va putea să se bucure de beneficiile lui. Ce înseamnă în percepţia colectivă această victorie naţională, greu de formulat într-un singur enunţ. Lucrurile diferă de la o colectivitate la alta, de la rural la urban, dar se nuanţează şi în cadrul aceluiaşi grup.

Via schengen prin oraş

Cele mai nuanţate opinii sunt în mediul urban, cum era şi firesc. Orăşenii abstractizează, fac trimiteri la istorie, văd dincolo de interesul imediat al individului şi politizează. Pentru cei visători, subiectul e dureros. E o uşă care pare că se închide mereu în nas, deşi mereu e larg deschisă.

Aici, la oraş, poţi auzi cum suntem un popor de mâna a doua, cum jocurile politice ale altor state ne lasă să aşteptăm mereu în antecamera spaţiului Schengen, cum am semănat frica că vom veni ca un potop peste cetăţenii Europei şi ne vom năpusti la locurile lor de muncă, cum nu s-a făcut destul la nivel naţional, cum nu merităm să primim acces în lumea bună. Dar sunt şi voci, ale tinerilor din Arad care cred că un refuz ne-ar face să pierdem şi mai mult, noi ca naţie, din punct de vedere al reputaţiei.

„Ar fi bine, zic eu, ca să fim în rând cu restul ţărilor din UE, să avem mai multă accesibilitate şi poate aşa vor veni şi lucruri bune pentru noi”, spune o tânără de 21 ani din Arad.

„Depinde de cât de interesat eşti să explorezi ţările care fac parte din spaţiul Schengen, cât de mult te interesează ce se va întâmpla pe viitor cu infracţionalitatea în ţara ta şi, nu în ultimul rând, care este locul de muncă al celui care îţi răspunde. Eu, de exemplu, îmi doresc să intrăm în spaţiul Schengen”, spune alt tânăr de 26 ani. Negativiştii nu lipsesc nici ei din decorul arădean: „Un mare şi clar nu, chiar vă rog” sau „Nu. Standardul nostru de ţară „europeană” este sub limita bunului simţ”.

Şi mai sunt mulţi care nu (mai) visează la Occident, pentru care accesul în Spaţiul Schengen nu este o problemă curentă. Criza i-a îndepărtat pe toţi de un subiect care îşi scrie momentan istoria doar pe hârtie.

Satul tace şi desface

La ţară, orice întrebare despre cât de bine sau cât de rău e să intrăm în spaţiul Schengen se lasă cu o pauză lungă. Nimeni nu răspunde răspicat şi din prima la întrebare, dar nimeni nu neagă că „o fi bine dacă om fi primiţi aici”. E un subiect care aici nu are parte de critici, poate şi pentru că nu prea îl cunosc. Nu îl simt aproape, nu li s-a explicat sau poate nu li s-a părut util pentru lumea lor mică ca să stea şi să asculte.

De pildă, în comuna arădeană Sintea Mare, bătrânii (peste 65 ani) percep spaţiul Schengen, în cel mai bun caz, ca pe o curiozitate a lumii contemporane. „Am auzit la televizor, dar nu prea ştiu ce e, ceva cu Europa…?”, e unul din răspunsurile primite de la o simpatică bătrânică din localitate. Şi dacă tot am întrebat şi am stârnit curiozitatea, a trebuit să şi clarificăm problema, „că de la televizor nu prea am înţeles, că nici nu am io vreme să stau să-i ascult”. Odată lămurite lucrurile, concluzia a venit tranşant: „ Pe mine nu prea mă interesează aşa ceva, că eu nu voi mai pleca nici din sat, darămite din ţară. Poate o fi bună pentru ăştia mai tineri”.

Şi are dreptate. Cei peste 20 de ani şi până pe la 50 cunosc foarte bine avantajele personale ale intrării în mult râvnitul spaţiu european. „Cum să nu fie bine, că am găsi de lucru mult mai uşor. E gata într-o parte munca, am merge în altă ţară şi am face bani. Nu am tot aştepta pentru aprobări şi acorduri”, spune o tânără doamnă, deja cu ani buni de muncă în străinătate şi cu casa nouă pe jumătate gata. Şi apoi mai intervine şi fatalismul românesc, ne lăsăm purtaţi de vremi că oricum nu prea le putem sta în cale. „Cum or vrea ei, mamă, dar de bine cred că e bine să intrăm”, susţine, nu prea convins, un locuitor din Beliu, pentru care Schengen e un nume de care a mai auzit.

Dar „ei” nu ne spun încă cum vor.

Oficial, gata de aderare

Oficialii din Arad sau cei plecaţi de aici au un cu totul alt discurs în care „pregătit pentru aderare” devine lait motiv. Nu au nici o ezitare când vine vorba de Schengen şi nu consideră că Europa trebuie să închidă un ochi pentru a ne primi în acest spaţiu. În viziunea lor, suntem gata pregătiţi să fim primiţi cu braţele deschise. Europarlamentarul arădean Iosif Matula crede, de pildă, hotărât, în povestea de succes a Europei Cetăţenilor, în care şi România ar putea fi şi va fi un personaj chiar în cursul acestui an. Iosif Matula e convins că „2011 este un an reprezentativ pentru aderarea României la spaţiul Schengen” sau că ţara noastră „îndeplineşte cu succes condiţiile tehnice cerute pentru zonele de evaluare ale acquis-ului Schengen”. Aminteşte şi de „concluziile preşedinţiei maghiare a Uniunii Europene care arată că ne-am îndeplinit integral obligaţiile asumate” şi mai susţine încrezător că „e clar că cel mai bun aliat al României îl reprezintă îndeplinirea condiţiilor tehnice”.

Ministrul arădean de interne, Traian Igaş are părerea sa despre cât de liberi suntem în Europa şi despre libertatea de circulaţie a cetăţenilor europeni, în interiorul continentului. Susţine că „dreptul de liberă circulaţie şi şedere este una dintre cele mai importante şi mai „vizibile” realizări ale dreptului comunitar european”. Ne spune şi de cine e reglementat : „de Directiva nr. 38/2004” şi că se aplică tuturor cetăţenilor Uniunii şi membrilor de familie a acestora, inclusiv cetăţenilor români”. Ne asigură că, cu sau fără spaţiul Schengen, nu suntem în pericol să nu mai fim primiţi în Europa doar pe bază de buletin. Cumva, că suntem aici şi nimeni nu ne mai poate da afară.

Nu uită însă de diferenţa dintre Europa simplă şi sufrageria ei (Spaţiul Schengen): „diferenţa între situaţia noastră prezentă şi momentul în care vom deveni stat membru Schengen este că vor fi eliminate controalele la frontierele interne cu celelalte state membre. Concret, pentru cetăţeanul român care doreşte să ajungă cu maşina sau cu avionul într-un stat membru acest lucru înseamnă că nu va mai fi controlat la frontieră. Sau, ca să înţelegem mai bine, înseamnă acelaşi lucru dacă ne deplasăm din Bucureşti la Cluj sau dacă ne deplasăm de la Bucureşti la Praga”.

Şi ca orice politcian, oficialul de la MAI nu uită că „alături de aceste beneficii, apar numeroase oportunităţi pentru mediul de afaceri, turistic, pentru firmele româneşti sau străine, care îşi desfăşoară activitatea în România”.

Traian Igaş nu crede nici măcar în faptul că „partenerii noştri comunitari vor fi nevoiţi să arate o indulgenţă nefirească faţă de noi”. „România este pe deplin pregătită să adere la spaţiul Schengen. Toate rapoartele de evaluare Schengen, aferente misiunilor desfăşurate până în prezent, au fost aprobate în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles. Principala concluzie a rapoartelor este că România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este pregătită să adere la spaţiul Schengen”.

La graniţa spre lumea bună

La graniţa cu Ungaria, la Vărşand, Turnu, dar mai ales Nădlac, toţi sunt pregătiţi să adere la spaţiul Scehnegn, chiar şi imigranţii. Aici acest spaţiu nu mai e nici măcar visul românilor, ci a sutelor de imigranţi de pretutindeni, pentru care nu America, ci Europa e lumea tuturor posibilităţilor. Tentativele de ieşire ilegală din România sunt cu sutele, doar în 2011 find aproape 200 de persoane care au forţat frontiera arădeană. Majoritatea sunt din Afganistan, Tunisia, Palestina şi Bangladesh şi susţin că vor să muncească în spaţiul Scehnen pentru un trai mai bun.

Despre acest vis frânt la frontiere arădene nimeni dintre „ceilalţi” nu poate vorbi mai bine decât poliţiştul de frontieră arădean, pentru care spaţiul Schengen nu vine doar cu veşti bune, ci şi cu concedieri. Desfiinţarea frontierei interne e sfârşitul unei cariere. Dar până atunci…

„Spaţiul Schengen înseamnă în mod deosebit libera circulaţie a persoanelor, în toate statele membre care compun această zonă de liberă cirulaţie. Acest lucru presupune că, odată cu aderarea României la Spaţiul Schengen, vor dispărea controalele de la frontiera româno – maghiară pentru toţi cetăţenii care tranzitează frontiera, inclusiv pentru cetăţenii statelor non UE. În aceste condiţii, trecerea frontierei dintr-o parte în alta se va putea face prin orice loc de pe frontieră cu o singură condiţie: persoana să posede asupra lui un document de identitate valabil. Cu siguranţă, însă, va rămâne o problemă majoră încercarea persoanelor din state non UE de a ajunge în state din Vestul Europei, cei care încearcă şi azi să eludeze controlul de la frontieră, însă în actuala situaţie sunt opriţi şi întorşi din drumul lor ilegal”, ne indică viitorul chestorul Ioan Handra, şeful Poliţiei de Frontieră Arad.

Eliminarea controalelor la frontiere va creşte deci pericolul pentru securitatea internă a ţărilor implicate pentru că, nu-i aşa, se lasă “cale liberă” infractorilor.

Dar asta e altă poveste, nu (doar) a noastră, ci a altora, o poveste despre sărăcia de lângă sufrageria Europei şi dincolo de ea.

„Cum or vrea ei mamă, că pe noi nu ne mai întreabă nimeni”, îmi răspundă încă în urechi vocea aceea sinceră de la ţară. Dar noi tot nu ştim cum or vrea ei.

Adriana Barbu

redactor şef Jurnal aradean

Spatiul Schengen uneşte poliţiştii