Ca la fiecare tur de scrutin, indiferent că vorbim despre alegeri locale sau parlamentare, indiferent că buletinele de vot sunt subţiri sau stufoase, numărul de voturi nule depăşesc 10.000. Fie că oamenii chiar nu ştiu să voteze, aplicând ştampila pe mai multe partide, fie că se duc la vot doar ca să-şi bată joc, să-şi manifeste dispreţul, scriind pe buletine măscări şi înjurături la adresa politicienilor sau lăsând buletinele goale. În primul caz, al neştiinţei de a vota, partidele politice, prin oamenii lor din teritoriu, ar trebui să le spună neştiutorilor de carte, cu mult înainte de alegeri sau în campanie, cum se votează. Dacă într-adevăr activiştii partidelor intră din casă în casă, cum susţin, ce i-ar costa să aibă la ei o coală de hârtie asemănătoare cu o filă a buletinului de vot? În a doua variantă, este păcat că oamenii îşi pierd timpul mergând la vot, din moment ce ştiu că votul lor nu va fi luat în considerare. Aşa cum am mai spus, este vorba despre oameni fricoşi, care se tem să-şi spună punctul de vedere, care, atunci când îşi bat joc de vot au impresia că sunt grozavi, că le-a arătat el lor, politicienilor.

La acest scrutin, în total, la Camera Deputaţilor şi Senat au fost 10.168 de voturi nule, peste 3,6% din totalukl voturilor! Altfel spus, analfabetismul, inconştienţa, teribilismul infantil sau bătaia de joc, ori toate împreună s-a clasat pe locul 7 în judeţul Arad. Mai există, însă, o altă posibilă explicaţie, cea mai urâtă din toate.

Fraudă?

Cu certitudine, există şi oameni, nu doar de la ţară, care habar nu au că nu pot să voteze mai multe partide, sunt şi unii care vor doar să se „distreze” bătându-şi joc, însă la fel de adevărat este că la numărarea voturilor pot exista membri ai secţiilor de votare care au sarcina precisă de sabota partidul advers, anulându-i cât mai multe voturi. Cum? Simplu, pe buletinele în care este votat partidul respectiv mai aplică o ştampilă, astfel că voturile respective devin nule. Nu este o poveste, de-a lungul anilor şi scrutinelor am avut ocazia să cunosc competitori care s-au trezit că, deşi au mers la vot împreună cu prietenii şi rudele, la aceeaşi secţie, după numărare au avut mai puţin de jumătate din voturile pe care erau siguri, ba chiar mai puţine, pe buletinele unde figurau „Votat” fiind puse şi alte ştampile. Chiar dacă luăm în considerare faptul că numărarea voturilor s-a făcut sub supravegherea camerelor de luat vederi, acestea nu pot prinde chiar tot, mijloace de „fentare” fiind multiple. E drept, este mai greu de fraudat decât înainte, dar nu imposibil.

Trocul celor mari

Foşti membri în secţii de votare la scrutinele anterioare au recunoscut că au fost plătiţi de către partidele cu bani pentru această „misiune”. În multe cazuri, mai ales în comunele mai mici, reprezentanţii partidelor mici fac troc cu cei de la partidele mari, aşa că, de fapt, nu „observă” decât ceea ce trebuie. Cât despre preşedinţii birourilor secţiilor de votare, sunt, în mare proporţie, aserviţi partidelor aflate la putere, ba unii au chiar şi carnet de membru, dar nu recunosc acest lucru. Oare, de ce nu prevede legea ca partidele să confirme, sub rezerva sancţiunii penale, că niciun preşedinte sau locţiitor nu este membru al lor? Pentru că partidele mari nu fac legi care să le încurce socotelile, punându-le în pericol perpetuarea, sub o formă saualta, la putere.