Este primul om din lume care a regizat „Călătoriile lui Gulliver” – dar nu cu actori în carne şi oase, ci cu marionete. Până astăzi este considerat unul dintre cei mai prolifici cineaști din Austria si Germania. Géza von Cziffra (12 decembrie 1900-28 aprilie 1989) este unul dintre născuții celebri ai Aradului, despre care nu se cunosc prea multe astăzi. La Arad a avut parte de o educație religioasă, într-o familie de iezuiți. I s-a pregătit un parcurs militar, dar după Tratatul de la Trianon, când Aradul a rămas în Regatul României, s-a mutat la Budapesta, iar de acolo, mai departe, la Viena. Și-a început activitatea gazetărească la ziarele emigrației maghiare din Viena, „Jövő” (Viitorul) și „Bécsi Magyar Újság” (Ziarul Maghiar Vienez).

Cariera lui Géza von Cziffra a început să se amplifice atunci când, în anul 1922, a fost acceptat ca asistent al celebrului Alexander Korda (care a turnat primul film mut în Ungaria, în 1914, iar în Anglia l-a lansat pe Sir Lawrence Olivier). Aminteam faptul că arădeanul Géza von Cziffra a regizat prima versiune a „Călătoriilor lui Gulliver” (în anul 1922). Filmul a fost turnat la societatea cinematografică Sascha Filmindustrie, din Viena. Cziffra a adaptat și scenariul filmului.

Până în anul 1932 a condus, în paralel cu activitatea cinematografică, și un cabaret pe Kurfürstendamm din Berlin. După moda epocii, a folosit o mulțime de pseudonime, printre care John Ferguson, Karel Kubela, Horace Parker, Enrique Anden, Thomas Harrer, Albert Anthony și Peter Trenck.

La preluarea puterii de către național-socialiștii lui Adolf Hitler, Cziffra a părăsit Germania și a revenit la Budapesta, angajat de societatea Hunnia Studio, pentru producții maghiaro-germane. Dezvoltarea filmelor de propagandă în Germania și alocarea de resurse nelimitate pentru cinematografie de către Ministerul Propagandei l-au determinat să revină la Berlin, în anul 1936, ca regizor secund și scenarist. Industria cinematografică nazistă a vremii l-a angajat ca scenarist pentru comedii ușoare, de divertisment, care înlocuiau în cinematografe spectaculoasele filme americane interzise în țările puterilor Axei. În perioada tulbure din al Doilea Război Mondial a regizat „Der weiße Traum” (1943), considerat unul dintre cele mai profitabile filme germane ale perioadei respective.

În anul 1945 a fost arestat de serviciul din Praga al Gestapo-ului, în timpul filmării unei pelicule, pentru criticarea unui colaborator al regimului nazist şi pentru că ar fi mâncat la un restaurant, în repetate rânduri, fără să folosească tichetele care raţionalizau consumul de alimente. A fost ţinut şase luni în închisoare. La un pas de a fi internat în lagărul de concentrare Theresienstadt, a scăpat folosind documente false, cu care a putut fugi.

Portalul de cinematografie imdb.com informează că după război, Cziffra și-a înființat la Viena prima companie austriacă de producție sub licență americană, Cziffra-Film GmbH. A rezistat doar patru ani, dar eșecul nu l-a descurajat pe cineastul de origine arădeană, care a co-fondat o nouă companie, de această dată la Hamburg, Arion-Film GmbH. Și această firmă a rezistat tot doar patru ani (1952-1956).

În anul 1963, revista Contemporanul scrie, în numărul din 26 aprilie, pe marginea recenziei filmului „de revistă” austriac „Cumpără-ți un balon”, al lui Cziffra, următoarele considerații: „Culoare, mişcare, o actriţă drăguţă şi foarte vieneză cu părul ei roşcat şi nasul în vînt. Cha-cha pe gheaţă, vals pe gheaţă, cazacioc pe gheaţă. Filmul e plin. Nu i se poate reproşa nimic. Nici măcar aerul de vechi, care intră tot în cartea de vizită de pe generic, revistă vieneză. Sigur că Cziffra ar fi dorit să cîştige cu filmul lui toate vîrstele de spectatori”.

La 30 ianuarie 1965, revista Flacăra îl descrie pe Cziffra ca pe „un bun meşteşugar”, apropo de cea mai nouă peliculă a sa, „O stea cade din cer”, producţie Vest Germană, avându-l în distribuţie pe campionul mondial de schi Toni Sailer. În film este prezentat şi cimpanzeul Jackye, „singurul cimpanzeu din lume care patinează” – după cum susţinea afişul peliculei.

La 30 ianuarie 1969 apărea unul dintre primele coproducții erotice germano-elvețiene, „Das Go-Go Girl vom Blow-Up”, al cărui scenarist a fost cineastul născut la Arad. Scenariul era simplu: tânăra Monique își finanțează studiile medicale ca dansatoare într-un club de noapte din München. Rudele sale, implicate în politică, caută să închidă clubul, pe care îl consideră imoral. În timpul inspectării stabilimentului sunt însă impresionate de ce văd acolo și fac și câteva fotografii indecente. De aici se dezvoltă o poveste intrigantă plină de minciuni și șantaj, dar și cu scene erotice.

A participat, ca regizor sau scenarist, la realizarea a 67 de filme, între 1922-1974. Cziffra s-a retras din cinematografie în anul 1974 și s-a consacrat activității de romancier. A publicat volumul de memorii „Es war eine rauschende Ballnacht in Münich” (A fost o seară de bal fastuoasă la München) și o colecție de anecdote. A scris, în total, 12 cărți.

Institutul Național de Film din Ungaria consideră, în biografia lui Cziffra, că „în toate genurile de filme de divertisment, el a influențat practic producția cinematografică din Germania de Vest în primele două decenii postbelice”. A fost decorat de trei ori de statul austriac și cel german. A încetat din viață la 28 aprilie 1989, în Germania.

Un portret al cineastului născut la Arad, realizat de artistul Rudolf Schlichter, este expus la Muzeul de Artă de la New York.

Dr. Andrei Ando