Aradul, peste Timişoara

În ceea ce priveşte asistenţa socială, oraşul nostru a fost mai receptiv la modelele vestice.

 Jurnal arădean: Domnule profesor, aţi dat – din punct de vedere profesional – Timişoara pe Arad. De ce?

Viorel Prelici: Pentru că eu am reuşit să realizez câteva lucruri la Universitatea de Vest din Timişoara, iar Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad este una cu perspectivă şi vreau să mai demonstrez ceva şi în cadrul acesteia. Am venit aici să dezvolt ceea ce s-a clădit până acum şi să continuu. Este vorba în primul rând de asistenţa socială – o secţie care nu s-a dezvoltat suficient de bine în raport cu nevoia de asistenţă socială din judeţul Arad. Am reuşit să dezvolt specializarea asistenţă socială, care, în cursul acestei veri, a fost acreditată în condiţii foarte bune.

Jurnal arădean: Dincolo de partea universitară, cum apeciaţi serviciile sociale existente la nivelul judeţului Arad?

Viorel Prelici: Cunosc destul de bine serviciile sociale din Arad şi v-aş putea da câteva exemple de servicii care sunt mai bine dezvoltate în Arad decât în Timişoara. Aradul are şapte-opt centre de zi pentru vârstnici, în timp ce Timişoara cu greu a dezvoltat un centru, eventual două. Este o iniţiativă deosebit de valoroasă a Direcţiei de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară pentru că persoanele vârstnice reprezintă o categorie de perspectivă pentru asistenţa socială. Cred că e vorba de strategie: la Arad a fost o mare receptivitate pentru modelele din vest, modele care au fost adaptate aici. Refugiile de noapte pentru persoane fără adăpost sunt un alt exemplu. În Arad există deja două, în timp ce Timişoara abia se chinuie cu unul. Aradul a dezvoltat, recent, un centru Alzheimer, la Socodor, acesta reprezentând, o altă direcţie interesantă. De asemenea, Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului este receptivă în ceea ce priveşte oferta de servicii. Şi, ceea ce pot spune că este indiscutabil superior în Arad faţă de Timişoara – pentru că le cunosc bine pe amândouă – este activitatea primăriei privind asistenţa socială.

Jurnal arădean: Aţi scris cărţi despre asistenţa socială, dar aţi şi practicat-o în cadrul Fundaţiei Serviciilor Sociale Bethany din Timişoara. Care este diferenţa dintre teorie şi practică?

Viorel Prelici: Asistenţa socială e o profesie care tocmai prin asta se caracterizează, prin multă practică. E o profesie frumoasă, care îţi pune în valoare personalitatea, care te ajută să-ţi demonstrezi ţie şi altora că eşti util.

Jurnal arădean: „A educa înseamnă a iubi” – este titlul unei cărţi scrise de dumneavoastră. E suficientă iubirea pentru a asigura o bună educaţie copilului?

Viorel Prelici: Dacă aş da acum acest titlu, l-aş completa exact în sensul acesta: „a educa înseamnă şi a iubi”. În orice caz, nu putem separa componenta afectivă de cea intelectuală. Întrebarea este cât e necesar să te implici afectiv – total sau doar în anumite limite.

Jurnal arădean: Cât e recomandabil să te implici?

Viorel Prelici: Conform teoriei asistenţei sociale americane, recomandabilă este implicarea afectivă limitată, nu totală. Dacă te implici afectiv total, îţi pierzi simţul critic. Mama îşi iubeşte copilul fără limite, dar asta o împiedică să vadă obiectiv lucrurile: copilul ei e cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai bun dintre toţi. Şi atunci, soluţia este să ne implicăm afectiv atât cât să nu ne pierdem obiectivitatea – pentru că afecţiunea este subiectivă. Ne implicăm afectiv atât cât să nu ne epuizăm şi să devenim nişte practicanţi rutinieri. Nu în ultimul rând, ne implicăm afectiv pentru că suntem profesionişti şi suntem plătiţi (şi) pentru asta.

Jurnal arădean: Cum vi se par copiii – mai mici şi mai mari – din ziua de astăzi, din punctul de vedere al educaţiei?

Viorel Prelici: Toată lumea critică educaţia de azi: că nu e ca altădată, că sistemul nu e bun etc. Nu e aşa. Educaţia este parte a unui sistem, nu putem face educaţie în afara sistemului. Deci, educaţia trebuie să urmeze structura socială. Nu putem cere aceeaşi educaţie acum, în epoca televiziunii şi a calculatorului, la fel cu educaţia de acum 100 de ani. Educaţia a evoluat. Din punctul meu de vedere, educaţia competitivă – cu note, olimpiade, clasificări etc. – nu e bună. Educaţia pe plan mondial este anti-competitivă. Educaţia se individualizează: fiecare merge cât poate. Dacă privim educaţia în contextul civilizaţiei în care trăim, atunci educaţia e altceva. Fiecare trebuie să-şi valorifice la maximum potenţialul, posibilităţile individuale.

Viorel Prelici

Locul şi data naşterii: 28 decembrie 1939, Cernăuţi, Ucraina

Studii: Liceul „Decebal” din Deva, Facultatea de Pedagogie (Specializarea psihologie) a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Activitatea profesională: Şef Laborator de psihologie în transporturi, CFR (timp de 12 ani); Din 1975, profesor la Universitatea din Timişoara; Actualmente, decan al Facultăţii de Psihologie, Ştiinţele Educaţiei şi Asistenţă Socială din cadrul UVVG Arad.

 

D.D.