După studiul de fezabilitate realizat în octombrie 2017 și aprobat în februarie 2018 de către consilierii locali, Primăria Municipiului Arad a lansat și licitația pentru proiectare, asistență tehnică și realizare a statuii arhitectului Ludovic (Lajos) Szántay. Aceasta va fi în mărime naturală, realizată din bronz și va fi amplasată în zona scărilor principale ale Palatului Cultural din oraș, clădire proiectată de către Szántay.

Licitația lansată de Primărie prin Sistemul Electronic de Achiziții Publice se referă la proiectarea statuii, realizarea acesteia de către un sculptor propus de ofertant și agreat de către investitor, respectiv „lucrări de construcții la o clădire monument istoric destinată activităților artistice și culturale, pentru amplasarea statuii”. De asemenea, se solicită și asistență tehnică din partea proiectantului pe întreaga perioadă de derulare a proiectului.

Privind spre parc

Statuia va fi, conform Caietului de Sarcini al licitației, realizată din bronz patinat, în mărime naturală, cu o înălțime de 2,2 metri. Statuia ce îl va înfățișa pe arhitectul Szántay în poziție statică este inspirată de fotografia realizată în 1906 cu ocazia inaugurării Bisericii Roșii din Arad, o altă clădire proiectată de acest arhitect. Szántay va fi îmbrăcat în frac și va ține cu ambele mâini jobenul, privirea fiindu-i îndreptată către Parcul Eminescu. Ca o „reparație morală”, scrie în Caietul de Sarcini, pe reverul gulerului va fi „logo-ul actual al Ordinului Arhitecților din România”.

Costurile realizării

Costurile realizării și amplasării statuii, aproximate în Devizul General, sunt de aproape 238 de mii de lei, însă banii alocați de Primărie licitației sunt ceva mai puțini. 168.712 lei fără TVA va scoate municipiul din buget pentru realizarea statuii arhitectului care a proiectat zeci de clădiri în centrul orașului. Aproximativ 7.500 de lei sunt destinați proiectării, o mie de lei pentru asistența tehnică și peste 153 de mii de lei pentru realizarea propriu-zisă a statuii. Aproape șapte mii de lei vor merge către realizarea postamentului, transportul și montajul statuii. Criteriul de selecție al câștigătorului licitației va fi „prețul cel mai mic”, iar termenul până la care pot fi depuse oferte este 22 aprilie 2019, ora 15. Sursa de finanțare este bugetul local al municipiului Arad.

Termene de realizare

Câștigătorul licitației va fi ales tot pe 22 aprilie. Acesta va avea timp 60 de zile calendaristice de la emiterea ordinului de prestare a serviciului pentru realizarea proiectului și alte 180 de zile calendaristice de la ordinul de începere pentru realizarea monumentului (statuia din bronz și o replică). După realizarea statuii și a replicii, monumentul va trebui avizat de Comisia Națională pentru Monumente de For Public din cadrul Ministerului Culturii. Odată obținut avizul CNMFP, firma câștigătoare va avea un termen de 45 de zile calendaristice pentru montarea statuii la intrarea în Palatul Cultural.

Szántay, arhitectul denigrat

Lajos Szántay (20.02.1872-08.03.1961) s-a născut în Arad la 20 februarie 1872 și a studiat la Facultatea de Arhitectură din cadrul Politehnicii din Zürich. Câțiva ani a lucrat în Budapesta, fiind membru al Societății Maghiare de artă decorativă. În 1902, după ce mama arhitectului moare, acesta se întoarce definitiv în Arad.

A profesat ca arhitect în propriul birou, în Arad, până la începutul Primului Război Mondial. Atunci, asemenea tuturor tinerilor, Szántay a fost înrolat în armată, săvârșind serviciul militar în orașul de pe Mureș până în ianuarie 1919. Pentru menținerea ordinii în perioada de după război, arhitectul este numit locotenent în jandarmerie.

Înainte de Marea Unire din 1918, acesta a proiectat în Arad zeci de clădiri, printre care Palatul Kohn (strada Episcopiei – 1905), Biserica Roșie (Bulevardul Revoluției – 1904-1906), Gara Arad (perfecționarea proiectului – 1910), Palatul Cultural (1911-1913), Palatul Bohuș (strada Vasile Goldiș – 1913), Palatul Szantay (strada Horia – 1905-1911).

Studii neechivalate de statul român

Își obține cetățenia română în 1930, moment în care își schimbă numele din Lajos în Ludovic. Statul Român refuză să îi echivaleze studiile făcute în Elveția, motiv pentru care, începând cu anul 1933, este înscris în Corpul Arhitecților din România ca arhitect fără diplomă, însă cu acordul Consiliului Regal de Miniștri. Regimul comunist i-a confiscat întreaga avere și i-a interzis să mai profeseze. Rămas pe drumuri, autoritățile se îndură și îl lasă să locuiască în mansarda casei părintești. Fiica Anna (născută în 1905) moare după ce intră în greva foamei, la doar câteva luni după moartea mamei sale. Povestea spune că în ultimii ani ai vieții arhitectului, familia ajunsese să se încălzească făcând focul cu proiectele de arhitectură ale capului familiei.

Pensie de merit

În anii 1950, Szántay își face dosarul de pensionare, însă statul român îi oferă o pensie infimă în comparație cu aportul adus la înfrumusețarea orașului – câteva sute de lei. Pe 26 noiembrie 1960, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare România îi aprobă dosarul prin care cerea acordarea unei pensii de merit. Deoarece Szántay se încadra în prevederile unui decret din 1959, statul Român urma să-i ofere o pensie de merit de 2.000 de lei lunar, însă arhitectul nu a mai apucat să se bucure de acest ajutor bănesc, murind în martie anul următor, sărac și bolnav.

A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea. Întreaga familie este înmormântată acolo, însă nu într-un cavou măreț, așa cum s-ar fi cuvenit, ci într-un cavou comun cu cel al familiei Nicolae, familie care a avut grijă de ultima membră a familiei Szántay, Terezia, fiica arhitectului.