În cadrul proiectului Sprijin pentru intervenții integrate în vederea îmbunătățirii situației persoanelor care locuiesc în așezările informale din România”, derulat de Banca Mondială, una dintre cele cinci localități cartografiate la nivel național a fost Pâncota. Aici au fost documentate două așezări informale, care sunt definite ca o „grupare de minimum 3 locuințe, ocupate de persoane din grupuri vulnerabile și care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă.”

“Orașul Pâncota are două zone de așezări informale, una situată pe str. Câmpiei (intravilan) iar a doua pe str. Barbu Lăutarul (parțial extravilan). Marea parte a celor două așezări este situată pe domeniul public, iar câteva unități locative din Barbu Lăutarul pe teren privat. Cu excepția unor membri ai comunității care după o perioadă de muncă în străinătate și-au formalizat situația locuirii cumpărând teren și construind în afara așezării, rezidenții nu dețin acte pentru terenul și casele în care locuiesc. Planul Urbanistic General a fost actualizat în urmă cu mai mult de 10 ani, dar în momentul actual are loc cadastrarea întregii localități prin programul de cadastrare gratuită ANCPI. Cu această ocazie, o parte a așezării care era situată în zona extravilan va fi transferată în intravilan”, se arată în raportul Băncii Modiale.

Fără venituri

Potrivit raportului, în cele două zone trăiesc 940 de persoane, toate de etnie romă, în medie 7,8 persoane în fiecare gospodărie. Dintre acestea 85 la sută sunt în șomaj, iar 15 familii primesc ajtor social. „Localnicii” nu au o școală absolvită, cei mai mulți dintre ei terminând doat patru clase. Cu toatea acestea, cea mai mare parte a adulților și a minorilor sunt înscriși la medicul de familie.

În jur de 700 de locuitori nu au un loc de muncă stabil, singura sursă de venit fiind din banii primiți pentru munca cu ziua sau din colectarea și valorificarea deșeurilor reciclabile, în special fier vechi. Deși copiii sunt înscriși la școală, puțin sunt cei care își finalizează studiile. Abandonul școlar este ridicat, unii se opresc după finalizarea clasei a IV-a, iar alții, mai puțini la număr, se duc la școală până în clasa a VIII-a.

Casele sunt construite din materiale convenționale, în proporție de 80 la sută, dar acestea nu sunt racordate la rețeaua de apă și canalizare, și doar o parte au electricitate.

În urma documentării în teren, în raportul Băncii Mondiale s-au consemnat următoarele: „Nu a fost luată nicio măsură expresă pentru locuitorii din așezările informale. S-au depus eforturi pentru extinderea drumurilor asfaltate pentru restul localității, de care au beneficiat și locuitorii din așezări. Centrul de zi este funcțional, dar cu resurse umane și participare redusă. Proiectul de case sociale și baie comunală este moștenit de la fosta administrație, dar nu a fost demarat.”

Se fac eforturi

Extinderea rețelei de apă tocmai a fost finalizată pe artera principală din Câmpiei și Barbu Lăutarul, așadar racordarea este posibilă în teorie, dar pentru jumătate din unitățile din zona Câmpiei este nevoie de o extensie adițională. În practică, branșarea nu se poate face fără instiutirea unui drept de utilizare, iar multe familii în continuare nu își permit branșarea fără o formă de sprijin financiar și birocratic. Drumul principal este asfaltat, dar străzile dintre case și din spatele lor nu sunt, mai ales în zona Câmpiei, deși primăria derulează la momentul actual un proiect de asfaltare care include și așezările informale. Nu în ultimul rând, primăria a accesibilizat conectarea la internet prin programul Wifi4EU, se mai arată în raportul Băncii Mondiale.