Au vorbit despre suflet, dreptate, credinţă, fizică şi metafizică, despre excepţional şi uman, psihologie şi artă, adică despre adevăr. Unii dintre aceştia au reuşit să umple sala Cinematografului Arta până la refuz, aşa cum a fost cazul lui Patapievici şi Liiceanu. I-au ţinut pe arădeni cu mintea şi sufletul deschise ore în şir. Fie că a fost vorba despre Ulysse (Mircea Mihăieş), despre adevăruri uitate (HR Patapievici), despre adevărurile din România (Barbu Mateescu), despre ce înseamnă a gândi (Gabriel Liiceanu), despre adevăr şi arhitectură (Sorin Vasilescu) dar şi despre adevărurile periculoase (Sever Voinescu). Şi i-au adus în sală deopotrivă pe tineri şi pe bătrâni, semn că Aradul mai poate „absorbi” cultură. A fost Festivalul de Ştiinţe Umaniste, ediţia a II-a. Nu mai urmează decât concluziile organizatorilor, invitaţilor şi cele individuale ale fiecărui arădean care a ales în acest week-end să afle câte ceva despre adevăr.

Cum a fost în festival? Ce au ratat cei care nu au participat pentru că nu au avut timp, au optat pentru altceva sau au avut un program prea încărcat? O lecţie de viaţă în cultură şi un imbold spre cărţi, spre frumos, spre căutarea adevărurilor. Cele din interior, cele adevărate, cele care contează. Nu căutaţi aici să găsiţi un rezumat al discuţiilor purtate de cei şase invitaţi, pentru că noi am decis că nu poţi face rezumat printre adevărurile lor şi că, dacă am proceda ca atare, v-am  introduce doar în adevărurile noastre. Cei care au absentat mai au o şansă să ia contact cu invitaţii: să le cumpere cărţile şi să trăiască din ele.