Au murit în aceeaşi maşină, au fost înhumaţi în aceeaşi groapă

La cinci zile de la cumplitul accident din Slovenia, în care şi-au pierdut viaţa procuroul Flavius Chiş, soţia sa Ioana, fiul lor Cezar şi soacra procurorului, Maria Henţ, a sosit şi ziua înmormântării. Dacă au murit toţi patru împreună, în aceeaşi maşină, tot împreună, în aceeaşi groapă, au fost şi înhumaţi.
Serviciul divin de înmormântare a fost oficiat de către pastorul Pavel Riviş Tipei, la Biserica Penticostală „Betania” din Grădişte. Pe lângă familiile îndurerate, celor patru le-au fost alături, pe ultimul drum, o mulţime de oameni din toate colţurile judeţului şi ale ţării: consăteni de la Cermei şi de la Bocsig, colegi de facultate şi de serviciu, avocaţi, magistraţi, reprezentanţi ai tuturor unităţilor de parchet din judeţul Arad, oficiali din structurile superioare ale magistraturii. Au fost prezenţi şi prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, Marius Miclea, prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Ioan Braşovean, vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, procuror Bogdan Gabor, dar şi decanul Baroului Arad, Cristian Alunaru.

Marius Miclea: „Peste amintirea lor, uitării îi va fi imposibil să se aştearnă”
Cu glasul gâtuit de emoţie şi „cu sufletul apăsat de tristeţe amară” – după cum a spus el însuşi –, prim procurorul Marius Miclea a ţinut să spună câteva cuvinte în cadrul slujbei de înmormântare.
„Prezenţa noastră astăzi, aici, subliniază respectul şi preţuirea de care procurorul Flavius Chiş s-a bucurat printre noi. Vrem să împărtăşim cu dumneavoastră durerea pe care o aveţi în suflete. Îl cunosc pe Flavius de foarte mulţi ani. Întâi l-am cunoscut ca avocat, ulterior, în 2006, a intrat în biroul meu şi mi-a zis «vreau să devin procuror». Îl ştiam ca fiind un foarte bun profesionist, meticulos, serios şi corect. A fost un real câştig pentru procuratura din Arad. Calităţile lui l-au recomandat pentru a accede în perioada următoare în ierarhia ministerului public. A fost prim procuror adjunct din 2012, la nivelul municipiului Arad şi, în 15 iulie, trebuia să preia funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad – fapt care nu s-a mai întâmplat. Am petrecut mult timp cu el în ultima perioadă. Mi-a prezentat obiectivele lui pentru noua funcţie, împreună am gândit strategii, planuri. Am văzut atunci un om deosebit de dedicat, de determinat, un om dispus să cheltuie tot din el pentru ca cetăţenii municipiului Arad să se bucure de un oraş liniştit şi sigur. Sâmbăta trecută, Cezar a intrat în curtea mea cu un platou cu fructe culese din curtea lor, mi le-a oferit cu toată inocenţa şi şi-a luat rămas bun, spunându-mi că pleacă în concediu. Niciunii nu gândeam atunci că o să ne întâlnim astăzi aşa. Am amintiri atât de vii cu oamenii aceştia încât mi-e foarte greu să vorbesc despre ei la timpul trecut. Este extrem de greu să mă raportez la ei la timpul trecut. Sunt în asentimentul tuturor colegilor mei când spun că plecarea lor a lăsat undeva, foarte aproape de inima noastră, un loc gol imens care va rămâne aşa multă vreme. Peste amintirea lor, uitării îi va fi imposibil să se aştearnă. Fie ca Dumnezeu să le odihnească sufletele!”

Bogdan Gabor: „Durere, revoltă, neputinţă. Să respectăm hotărârea lui Dumnezeu!”
Şi vicepreşedintele CSM, procurorul Bogdan Gabor, a ţinut să rostească câteva cuvinte:
„Consiliul Superior al Magistraturii, prin vocea mea, transmite profundul regret şi profunda întristare pentru fulgerătoarea încetare din viaţă a colegului nostru Flavius, a soţiei lui, Ioana, a fiului Cezar şi a mamei lor. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii transmite condoleanţe familiilor şi le este alături în profunda suferinţă prin care trec în aceste momente. Dincolo de aceste cuvinte oficiale, aş vrea să vă fac o mărturisire care pentru mine este extrem de dureroasă: luni, în data de 13 iulie 2015, aflându-mă la serviciu, aveam pe masa de lucru hotărârea prin care îl numeam pe colegul nostru Flavius Chiş în funcţia de prim procuror. Peste câteva momente am primit un telefon şi am crezut că nu este adevărat. Am sperat din tot sufletul ca acel telefon să fie o eroare, o greşeală de nume. Din păcate, mi s-a transmis şi oficial că informaţia e corectă şi… m-a apucat un sentiment de profundă durere, amestecată cu revoltă şi neputinţă. Ne rugăm împreună ca Dumnezeu să mântuiască sufletele lor şi să ne ajute să trecem peste aceste momente grele şi să-l păstrăm în gândurile şi în sufletele noastre pe Flavius şi pe întreaga lui familie aşa cum i-am cunoscut. Eu l-am cunoscut ca un om drept, ca un om cinstit, ca un adevărat procuror. Un procuror care milita şi care demonstrase că poate să ocupe o funcţie de conducere extrem de importantă pe care el şi-o asumase şi căreia sunt sigur că i-ar fi făcut faţă cu multă responsabilitate, aducând un plus de valoare actului de dreptate în această zonă. Dumnezeu a hotărât altceva. Nebănuite sunt căile Domnului. Să respectăm această hotărâre a lui Dumnezeu şi să ne rugăm să mântuiască sufletele lor!”

Necrolog

Din necrologul prezentat de pastorul Pavel Riviş Tipei, am aflat că Flavius Chiş s-a născut la Cermei, a absolvit liceul din Ineu (1990), apoi Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj (1994). Copiii săi, Anda Maria (11 ani) şi Cezar erau lumina ochilor lui.
Ioana s-a născut în Ineu, a absolvit şcoala primară în Bocsig-cartier şi cursurile gimnaziale la liceul din Sebiş. La 10 ani a rămas orfană de tată; acesta a murit într-un accident de maşină. După terminarea liceului, a urmat Facultatea de Teologie Penticostală Didactică la Arad şi, ulterior, a absolvit şi Facultatea de Drept. A fost juristă în cadrul DDAC, urma să devină jurist la APIA. „A fost o fată deosebită, firavă şi emotivă” – a rememorat pastorul Pavel Riviş Tipei.
Cezar frecventa, de la trei ani, grădiniţa Maranata. „Era un copil inteligent, vorbea cu îndrăzneală, cu claritate şi hotărâre” – a spus pastorul Tipei.
Tot el a vorbit despre Maria Henţ ca despre „un personaj angelic, o femeie care avea totdeauna faţa senină, care emana evlavie în jurul ei”. Ea s-a născut în Hăşmaş în 1954, a făcut şcoala la Beliu şi Bocsig, a absolvit Liceul Pedagogic. A fost educatoare la Cermei, la Groşeni şi în Bocsig-cartier, de unde urma să se pensioneze.
Fie-le ţărâna uşoară!

 

Știri pe aceeași temă:

Familia Chiş, prima seară de priveghi. „Dumnezeu i-a luat pentru că i-a iubit”

A doua seară de priveghi. „Pentru cei patru este un alt început”