JURNAL ARĂDEAN. Vreau din start să vă întreb ce înseamnă să ai 30 de ani de experienţă în domeniu?
AURELIA GABOR. Înseamnă împlinire, în primul rând. Împlinire a unui vis pe care l-am avut din copilărie, acela de a preda gimnastică la un moment dat. Acum, cu fiecare an adăugat, simt că mi-am realizat visul. Şi că mai am multe de făcut.
JA. Nu cred că există prea multe femei în Arad care să nu vă cunoască dacă nu personal, cu siguranţă prin orele pe care le predaţi la sală. Cred apoi că foarte multe dintre cele care predau astăzi cursuri sunt elevele dvs. Cum vă simţiţi într-o astfel de postură extrem de onorantă?
A.G. De obicei, elevul trebuie să îşi depăşească profesorul. Singurul regret este că nu s-a păstrat acea legătură între cei vechi şi cei noi pentru ca cei noi să dobândească experienţă, să corecteze din start nişte greşeli pe care le faci oricum de-a lungul carierei, să fie ajutaţi de cel care a făcut deja greşelile şi să nu le repete. Dar la noi nu se păstrează această colaborare. La noi cred că e vorba mai mult de concurenţă şi e păcat. Am avut o astfel de iniţiativă încă din anii 80– 90, de a face această colaborare, de a face întâlniri pe plan local, ţinând cont că fac parte din biroul federal. Degeaba. Nu am avut răspunsuri. Cu toate că astfel s-ar reduce locurile unde se face sport de agrement cu persoane necalificate. Şi, din păcate, există multe astfel de locuri, după câte am aflat şi eu. Există persoane care predau fără nicio bază. Durerea este că pot să facă mult rău. Ca să predai la o sală de gimnastică unde îţi vin oameni obişnuiţi, pentru că aici nu faci sport de performanţă, ci gimnastică de întreţinere, este necesar să ai cunoştinţă de metodică, anatomie, să aplici cultură fizică medicală, pentru că aici vin oameni din lumea normală, în care ne învârtim şi noi toată ziua, oameni care stau mult în maşină, la birou, la calculator şi care au deficienţe de postură, ce trebuie corectate. Numai că pentru a reuşit aşa ceva, trebuie să studiezi. Eu studiez tot timpul, îmi îmbunătăţesc tot timpul cunoştinţele şi asta şi datorită faptului că adun foarte mult material din ceea ce fac la sală. Apoi trag linie săptămânal şi observ ce rezultate obţin. Faptul că fetele sunt mulţumite că arată aşa cum arată este cea mai mare satisfacţie pentru mine. Mai adaug că pentru a fi un bun instructor trebuie să deţii şi cunoştinţe de prim ajutor, ca să poţi să oferi ajutor cursantelor.
JA. Credeţi că devenim tot mai sedentari sau a început lumea să o ia puţin spre sport?
A.G. Au cam luat-o spre sport şi asta e un lucru bun. Mulţi din actuala generaţie practică sportul, luat în general: fiecare face tenis, fotbal, alergare, fiecare face ceva şi asta e un lucru bun. Dacă am alătura şi o dietă sănătoasă, ar fi nemaipomenit. Sănătoasă, adică vreau să spun să nu exagerăm cu nimic, să găsim o cale de mijloc. În tot ceea ce facem.
JA. Există foarte multe poveşti despre cât aerobic trebuie să faci, cât trebuie să mănânci şi cum. Ne puteţi spune, în viziunea dvs., de câte ori pe săptămână trebuie să mergi la sală ca să fii tonifiat şi în formă? Există multe variante, că e bine să îţi laşi organismul să se odihnească două zile, că trebuie să faci mişcare în fiecare zi, că trebuie să faci sport pe grupe musculare etc.
A.G. În mod normal, ca în alimentaţie, corpul ne sugerează când are nevoie de ceva. Senzaţia de sete nu e bine să o aducem la extrem pentru că deja denotă altceva: deshidratare. Şi asta e valabil în tot ceea ce facem, deci şi în sport. Am tras aceste concluzii după ani de experienţă: este nevoie de o cale de mijloc, să nu exagerăm pe nicio parte. Dacă o viaţă întreagă am fost sedentari şi ne apucăm acum să facem două ore de sport pe zi, normal organismul va avea de suferit. Totul trebuie dozat şi individualizat, exact ca un tratament. Când te duci la medic există o schemă de tratament, pe care specialistul nu o aplică tuturor, ci o individualizează în funcţie de bolile avute, de individ în parte. Aşa este şi în sport. Şi pentru asta trebuie să fii tot timpul ghidat de cel care îţi cunoaşte problemele. Vedeţi, şi la sală, în momentul în care începe ora, sunt mai multe cursante. Eu fac o medie a necesarului pentru fiecare şi aşa lucrez. De aceea, la mine, la fiecare oră se face altceva. Când mă întreabă fetele ce fac azi, spun că nu ştiu. Este răspunsul meu tocmai din această cauză. Văd cine e la sală, văd cât poate fiecare şi ce are nevoie. În momentul în care am pe sală trei, patru cursante cu probleme de spondiloză, lordoză, cifoză, automat fac exerciţii cu bastoane, pentru a corecta postura. Vă dau un exemplu: am avut fete cu spondiloză cervicală, cu vertij, abia umblau pe stradă şi, în final, nu mai au nevoie de medicaţie. Programul mi-l dau fetele, probleme şi nevoile lor.
JA. Este uluitor să vedeţi fetele care vin la sală transformându-se, tonifiindu-se şi simţindu-se mai bine în pielea lor. Ce le recomandaţi celor care încă nu au ajuns în sala de aerobic?
A.G. Respect de sine. Trupul nostru este un templu, trebuie să-l respectăm. Şi cu asta cred că am spus totul, pentru că asta ţine de aspect, alimentaţie, conduită, nu doar în sala de sport, ci în general. Atitudinea faţă de noi înşine se reflectă în atitudinea faţă de cei din jur. Respectul faţă de noi înşine la fel, după cum ne respectă cei din jur. Sportul te relaxează, în primul rând. Ai plecat de la sală cu o stare de bine şi eliberat în general de griji, pentru că uiţi, eşti prea concentrat la ceea ce faci să faci corect şi e greu, câteodată, dar fără muncă nu obţinem nimic. Eu ştiu un lucru: ai păşit în sală, munceşti. Dar şi rezultatele sunt pe măsură.
JA. Când le recomandaţi oamenilor să vină la sală?
A.G. Oricând e bine, dar să vină. Eu fac ore şi de dimineaţă pentru că sunt persoane care lucrează pe două schimburi iar acelea pierdeau automat două săptămâni pe lună de antrenament. Şi nu e bine. Sunt persoane care îşi duc copiii la şcoală şi grădiniţă şi îşi lasă copiiii şi vin la sală, iar asta e o bilă albă pentru ele.
JA. Dacă cineva vrea să obţină o schimbare radicală a corpului său, ce ar trebui să facă? Dumneavostră spuneţi că faceţi gimnastică de întreţinere. Ar însemna să facă sport în fiecare zi, la foc automat?
A.G. O schimbare radicală ar fi în primul rând să fac facă sport în fiecare zi, dar luat gradat, pentru că, dacă nu a făcut până acum mişcare, va fi greu. Un sfătuitor ar fi de recomandat în astfel de cazuri. Apoi, ar trebui să aibă grijă şi la alimentaţie. Un nutriţionist ar ajuta foarte mult. Am cazuri, la sală, care au fost la nutriţionist, unde li s-a recomandat, de pildă, şi mişcare, şi rezultatele s-au văzut după un efort susţinut. A început din ianuarie, iar la ora actuală a dat jos în jur de 22 de kilograme. Fără probleme de sănătate. A avut regimul stabilit de nutriţionist, şi-a stabilit programul şi aici la sală şi a obţinut aceste rezultate. E nevoie, însă, în primul rând de voinţă şi respect faţă de tine.
JA. Ce faceţi să arătaţi aşa bine în continuare? Trebuie să ne spuneţi doar câteva dintre secretele dvs.
A.G. În afară de faptul că fac sport, de atâţia ani, gândesc pozitiv, simt pozitiv, admir tot ce este frumos, trăiesc cât de cât sănătos, mă bazez foarte mult pe produse naturiste, atât pentru consum, cât şi pentru produsele cosmetice şi iubesc oamenii. Poate că asta mă determină să am şi atâtea fete la sală şi să obţin rezultate şi să ne simţim ca o familie. Important este să iei din jurul tău tot ce este frumos, să nu urăşti, să nu invidiezi, doar să respecţi, să admiri şi să trăieşti frumos.
JA. Nu-i chiar aşa uşor.
A.G. Nu-i uşor, dar este şi o chestiune de educaţie.
JA. V-aţi gândit vreodată să faceţi altceva în viaţă?
A.G. Nu. A fost visul meu, pe lângă tot ce am făcut în viaţă.
JA. Aţi şi lucrat …
A.G. Da, bineinţeles. Gândiţi-vă că, de când am deschis sala aceasta, în urmă cu 22 de ani, am lucrat 12 ore pe zi.
JA. Şi aţi făcut, din 1991, în fiecare zi, cu excepţia duminicii, aerobic?
A.G. Da. Dar din 82 am început la Casa de Cultură a Sindicatelor. Am fost apoi la sala de la ORL şi apoi aici. La un moment dat, am funcţionat la două săli.
JA. Nu aţi fost obosită niciodată? Ce luaţi?
A.G. Asta se cheamă pasiune. Nu iau vitamine, suplimente alimentare, nu iau nimic. Mă odihnesc, nu consum alcool, am fumat doar în momentele de cumpănă ale vieţii mele, nu pierd nopţile şi mă îngrijesc. Acesta a fost tot secretul. Iar gimnastica a fost pasiunea mea şi aşa va rămâne.
Citiți principiile noastre de moderare aici!