ARAD. Deşi o zi ploioasă şi rece de aprilie, ziua în care i-am sărbătorit pe cei doi soţi Puskel la bibliotecă, asistenţa a fost numeroasă, aşa cum ne-am aşteptat. Şi toţi adulţi.
Cei doi au completat datele biografice şi profesionale punctate de gazde cu altele neştiute încă, dar şi cu întâmplări de interes şi noutate din îndelungata dumnealor viaţă împreună.
Într-un ton temperat, calm şi sobru Puskel Péter – pe care doamna l-a invitat „cavalereşte” să deschidă discuţiile! – a relatat cu umor păţania de la repartiţie. În febra absolvirii facultăţii, din neatenţie, a optat pentru o localitate din judeţul Timiş crezând că optează pentru Semlacul arădean. În vara ce a urmat repartiţiei s-a dus să-şi cunoască viitorul şi primul loc de muncă, cel din Iratoşu. Acolo l-a întâmpinat lacătul de pe uşa şcolii şi o căruţă cu produse agricole peste care trona, nimeni altul decât, directorul şcolii. Mai târziu, la propunerea de a fi, el însuşi director de şcoală, s-a retras din învăţământ, în favoarea gazetăriei. Domnia sa a ţinut să sublinieze că îi place să se considere un „căutător de comori” arădene, un istoric, un cercetător. Ne-a prezentat, de asemenea, unele dintre multele-i publicaţii din istoria locală, de traduceri.
În replică, doamna şi-a început intervenţia cu zicala „În spatele unui bărbat de succes…” şi a dovedit pănă la capăt că are dreptate. Am aflat astfel că Puskel Tünde Emese se numără printre primii redactori ai primei Televiziuni din Arad, de după revoluţie. În această calitate, a povestit cu haz şi amuzament cum şi-a închis cameramanul într-o biserică, unde filmau. Cameramanul, şi el de faţă la întâlnire, a confirmat, într-o limbă românească curată. Au urmat apoi detalii de la momentul intersectării vieţii celor doi invitaţi, un început antipatic – susţine doamna – povestite vesel, cu aprobarea gestică a soţului. Domnul a mai intervenit, „peste saţiul de emisie al doamnei” relatând cum la un eveniment politic internaţional, soaţa dumnealui a înaintat, cu nonşalanţă prin cordonul de securitate „aşa micuţă şi cu tupeu” şi s-a ales cu un buchet mare de flori ce nu-i era destinat.
La final soţii au prezentat un documentar despre Arad realizat împreună.
Deşi părea că invitaţii noştri se tachinează sistematic ca într-o piesă bine regizată, pentru a face deliciul celor prezenţi, mărturia doamnei Puskel venită pe neaşteptate a smuls ropote de aplauze: „Acum pot s-o spun…eu am vrut să plec din ţară. Şi n-am plecat datorită acestui bărbat de lângă mine…”
Ce declaraţie de dragoste poate fi mai adevărată, decât asta? Jos pălăria!
Bineânţeles că l-a „topit” pe destinatar!.
Lucia Bibarţ
Citiți principiile noastre de moderare aici!