Volumul apărut la Editura Humanitas în 2017 tratează scrierile românilor care au trecut oceanul şi au ajuns în Statele Unite ale Americii în perioada 1900-2000. Texte semnate de Jean Bart, Nicolae Iorga, Petru Comarnescu, Silviu Brucan, Eugen Barbu sau Stelian Tănase au fost supuse unei analize riguroase ce urma a fi teza de doctorat a lui Dorian Branea. O teză condusă de Mircea Mihăieş, care mărturiseşte că este singura căreia i-ar fi propus titlul de “Summa cum laude”, adică cea mai înaltă distincţie pe care o poate obţine o astfel de lucrare.

„E un parcurs intelectual pe care vi-l propune Doru Branea cu teme pe care le urmăreşte la foarte mulţi dintre ei, nu  toţi acoperă întreg repertoriul de teme pe care îl stabileşte el, dar se creează în felul ăsta un dialog subteran între scriitori care poate nu au avut nimic în comun, sunt din epoci diferite, stiluri diferite, percepţii diferite. Oricum, avem toată gama, de la admiraţie extraordinară şi adeziune totală până la respingere scarbită, şi asta se întâmplă, ciudat, în aceasta epocă de libertate.(…) E o carte care nu e plagiată pentru că nu are de unde să fie plagiată, e prima carte din literatura română care e o sinteză pe un domeniu extrem de spectaculos de palpitant şi de interesant.” spune Mihăieş.

„E o carte excelent scrisă, la un nivel de accesibilitate foarte larg, care are însă în subteran o bibliografie extrem de solidă, de articulată, o documentare pentru care el îi mulţumeşte în mod special mamei sale care a asigurat carburantul necesar înterpretărilor într-un asemenea format tipografic.” spune Adriana Babeţi, care îi şi cere autorului să povestească ce l-a împins spre o astfel de cercetare.

“Era vorba despre o literatură care nu se mai afla în circulaţie. Deci, aceste 34-35 de cărţi, unele dintre ele cu totul şi cu totul extraordinare, chiar dacă au fost scrise acum 80-90 de ani, rămân nişte descoperiri intelectuale şi culturale extraordinare ale românilor. Ei bine, aceste cărţi nu se mai află în circulaţie, zac undeva în biblioteci, nu le mai citeşte aproape nimeni şi acest zăcământ intelectual foarte sofisticat, foarte interesant, plin de imagini puternice, plin de observaţii încă valabile trebuia într-un fel repus în circulaţie. Asta e una dintre ambiţiile cărţii, şi de aceea vă invit să o citiţi pentru că sunt 100 de ani de călătorie, timp de 100 de ani românii au traversat oceanul şi au descoperit o lume şi au înţeles-o ca român, pentru că e vorba de o întâlnire între culturi care are foarte multe consecinţe, e vorba de o lectură românească a Statelor Unite, cum înţeleg românii Statele Unite. Îi descoperi şi pe români, pentru că întâlnirile de genul ăsta scot la iveală identitatea cuiva, dar în acelaşi timp descoperi şi această extraordinară lectură, fabuloasa lectură a Statelor Unite.” răspunde autorul, arătându-se deopotrivă extrem de onorat de faptul că a fost introdus şi explicat de cei doi profesori care l-au marcat intelectual cel mai mult.

Dorian Branea este eseist, traducător, antreprenor cultural şi diplomat, fondator al ICR Varşovia, actual director al ICR Londra şi… un mândru arădean, printre multe alte titluri, distincţii sau specializări care completează un CV impresionant.