După cum mărturiseşte chiar autorul, această carte s-a născut în 1998, când marele arhitect i-a acceptat propunerea de a răspunde unor întrebări grupate în câteva serii de interviuri pe perioada unui an şi jumătate, chiar doi. “Eu am simţit dorinţa lui de-a dreptul nebunească de a transmite, voia să transmită tot (…), toate trăirile, toate sentimentele, toate cunoştintele voia să le spună tuturor, doar-doar o să înţeleagă odată arădenii ăştia că au un oraş superb care trebuie îngrijit şi menţinut.” spune Ovidiu Balint.

Întâlnirea din Sala Concordia a fost moderată de directorul bibliotecii judeţene, Doru Sinaci care i-a avut alături ca invitaţi pe arădenii Teodor Octavian Gheorghiu și Gheorghe Seculici, arhitecţi care s-au bucurat de privilegiul de a-l cunoaşte sau de a colabora cu cel mai de seamă urbanist pe care l-a avut oraşul Arad. Regretabil totuşi că în micul public format din familie, prieteni sau foşti colegi, nu şi-au făcut prezenţa un număr mai mare de reprezentanţi ai comunităţii arhitecturale arădene care, cu această ocazie, ar fi putut afla mai multe despre modul în care se manifesta vizionarul Miloş Cristea.

Arh. Gheorghe Seculici şi-a amintit cu drag de perioada în care l-a avut chiar profesor la facultate şi mai apoi coleg la institutul la care lucrau împreună şi materializau cele învăţate până atunci: “Dl Cristea Miloş a fost mai mult decât un profesionist de la care am avut de învăţat pentru că relaţia noastră a fost una extraordinară, în primul rând prin stilul pe care îl avea, deschiderea pe care o avea faţă de tot ceea ce era în jurul lui, faţă de toţi colaboratorii pe care i-a avut. Dincolo de orice, a fost vocea cea mai autorizată din punct de vedere profesional, era omul care nu numai că îşi transmitea ideile şi părerile vizavi de oraş, ci era omul care cunoştea oraşul, care l-a vazut din toate unghiurile şi din toate aspectele- social, economic, urbanistic, plastic. A înţeles politica oraşului, modul cum se dezvoltă un oraş (…), a înţeles istoria oraşului, a cunoscut-o, a studiat-o.”

Prof. univ. dr. Teodor Octavian Gheorghiu recomandă aceasta carte “pentru că este o suma de lecţii de urbanism şi de arhitectură. Într-adevăr, o mare parte din subiectele discuţiei ar trebui să fie cunosute de arhitecţi, de administraţie, dar şi de orice om care crede că ştie cum e cu arhitectura, cum e cu urbanismul.” În opinia lui, Miloş Cristea avea o personalitate complexă, aproape renascentistă, dovedită de numeroasele talente şi insuşiri pe care le releva: era foarte bun la desen, avea o gândire exactă, era pasionat de urbanism, era modernist în stil, dar extrem de ataşat de arhitectura istorică, fiind printre puţinii care au contribuit direct la restaurarea unor piese de arhitectură tradiţională.

Aceleaşi lucruri le confirmă chiar fiul lui, Claudiu Cristea, care nu scapă fără a spune câteva cuvinte, vizibil emoţionat, despre tatăl său: “Avea un talent către arte, dar avea şi o rigoare inginerească, probabil o combinaţie perfectă pentru această meserie care este cu totul specială pentru că este chemată să îmbine aceste două importante abilităţi. (…) Avea o îndemânare de meseriaş, de lăcătuş, de tâmplar, de zidar, de toate meseriile astea tehnice, dar în acelaşi timp avea vederea din avion asupra problemelor. Cred că cel mai apropiat era, cu toate că picta, sculpta, desena impecabil, proiecta case, monumente funerare, artă monumentală (…), cred că iubirea lui cea mai mare a fost urbanismul pentru că el vedea în urbanism mai mult decat arhitectură… el asta îmi spunea întotdeauna: vezi că oraşele nu sunt despre tevi şi despre drumuri şi despre infrastructura şi despre transport, oraşele sunt despre fericirea populaţiei din zona respectivă.”

Ediţia revizuită a cărţii “Dialoguri cu arhitectul Miloş Cristea” a apărut la Editura Concordia cu sprijinul Centrului Cultural al judeţului Arad şi are pe copertă chiar autoportretul lui, dovada a veleităţilor artistice deosebite stăpânite de Miloş Cristea.
Doru Sinaci ţine să informeze că aceasta este a doua carte digitizată de biblioteca judeţeana până acum. Instituţia va cere acordul public fiecărui autor ce se lansează aici, de a primi lucrarea şi în format .pdf, astfel clădindu-se biblioteca digitală “Alexandru D. Xenopol”, un pas absolut normal în timpurile noastre. Deocamdată s-a terminat digitizarea tuturor periodicelor apărute în Arad şi sunt puse deja la dispoziţie liberă, iar în viitorul apropiat toate cărţile fundamentale ale oraşului vor avea aceeaşi soartă.

Finalul întâlnirii a ridicat şi probleme actuale ce ţin de relaţia administraţiei cu moştenirea urbanistică arădeană, una dintre ideile propuse referindu-se exact la recunoaşterea muncii arhitecţilor români, prin punerea unor semne distinctive, a inscripţionării numelui pe lucrările acestora. Este o idee care să sperăm că trece de pereţii groşi ai bibliotecii şi ajunge la urechile cui trebuie.

Încheiem cu o concluzie a lui Miloş Cristea de acum aproape 20 de ani (din păcate, încă valabilă) pe post de semnal de alarmă: “Vă spun cu toată responsabilitatea ce mi-o conferă profesia şi vârsta. Avem o situaţie geografică deosebită de care nu ştim să profităm. Poţi face fericită o populaţie sau poţi să o nefericeşti prin urbanism. Aradul a devenit un oraş nefericit.”