De loc din Arad, Carmen Meisenburg locuieşte de 17 ani în Germania. S-a întors în ţară zilele trecute, forţată de împrejurări. Ea este fiica cetăţeanului german care joi, 25 mai 2017, a făcut infarct la volan şi a murit, pe drumul dintre Ineu şi Bocsig. Şi-a îngropat deja tatăl, dar încă este marcată de tragedia prin care a trecut. Şi mai este marcată de ceva.

Carmen Meisenburg este impresionată de modul în care autorităţile au intervenit imediat la locul accidentului, de felul în care i-au adus la cunoştinţă cumplita veste, de deschiderea de care acestea au dat dovadă în zilele ce au urmat decesului.

Mulţumiri

„Aş vrea să mulţumesc echipajului de poliţie din Ineu şi, în mod special, poliţistului care s-a ocupat de cazul tatălui meu, căruia îi respect hotărârea de a rămâne în anonimat. Mi-a oferit siguranţa emoţională de care eu aveam nevoie în acele momente, din clipa în care am fost anunţată până am ajuns în ţară. Şi asta a contat foarte mult. Vreau să mulţumesc şi Primăriei din Ineu, dar şi echipajului de ambulanţă de la Ineu şi, nu în ultimul rând, celor de la Serviciul de Medicină Legală. Am rămas foarte plăcut surprinsă de modul în care s-au implicat. Am simţit nu doar că şi-au făcut datoria, ci şi că mi-au transmis o siguranţă emoţională care a contat foarte mult în situaţia mea. N-am simţit nicio clipă că sunt abandonată deşi mă aflam la 1.300 de kilometri depărtare” – ne-a spus, emoţionată, Carmen Meisenburg.

Fapte…

Deşi nu a fost alături de tatăl ei când a murit – lucru care o nelinişteşte – ea este împăcată pentru că are convingerea că tatăl său s-a aflat tot timpul pe mâini bune, până a ajuns ea în ţară. Ţine să-şi facă publică recunoştinţa faţă de autorităţile pe care le-a simţit mereu alături, din convingerea că (şi) faptele bune trebuie mediatizate. Chiar dacă, într-o societate normală, acestea nu sunt decât nişte fapte… normale. Ele rămân nişte fapte bune despre care e bine să se vorbească măcar pentru a şti că se întâmplă, dacă nu chiar pentru a fi luate ca exemplu…