Cea de-a doua casă

„Trebuie să-i iubim aşa cum ne iubim familia. Ei au nevoie de noi, de suportul nostru moral, ei trebuie să ştie că suntem tot timpul aproape de sufletul lor” – spune Ruxanda Motrea, consilier în cadrul Centrului de zi pentru vârstnci din cartierul Aurel Vlaicu, despre relaţia personalului din centru cu beneficiarii săi, pensionarii. Iar ceea ce spune nu sunt vorbe goale. Vârstnicii confirmă că Centrul este a doua lor casă, că se simt foarte bine aici, iar membrii personalului sunt confidenţii lor de încredere.

„Noi încercăm să-i facem să înţeleagă că pot trăi o viaţă minunată, plină de optimism şi de bucurie chiar şi după momentul pensionării. Dacă în trecut, odată ce o persoană se pensiona, stătea acasă şi-şi aştepta sfârşitul, acum este altfel. Venind la centru, vârstnicii au posibilitatea de a redescoperi viaţa pe care au avut-o în tinereţe. Adeseori ne spun: «şi acum, ca şi atunci, suntem pe banii noştri şi începem o viaţă nouă». Rolul nostru este să-i învăţăm să aibă încredere în ei, să-i facem să vadă că au motive să se bucure chiar dacă au ieşit la pensie, să le arătăm că viaţa lor merge mai departe chiar dacă nu mai au un serviciu. Suportul moral pe care noi îl oferim contează foarte mult pentru dânşii, de aceea vin cu drag şi cu entuziasm la centru; aici se încarcă cu energie pozitivă şi se «contaminează» cu poftă de viaţă” – explică Ruxanda Motrea.

Lucruri simple…

Cum se întâmplă toate acestea? Prin lucruri simple, dar importante. Oamenii vin la centru, se întâlnesc unii cu alţii, îşi povestesc necazurile şi bucuriile de peste zi, beau o cafea sau un ceai împreună, citesc ziarul şi-l comentează, se uită la televizor, ascultă muzică, joacă şah, rummy, table sau cărţi…

40 din cei 150 de beneficiari care vin zilnic la Centrul din Vlaicu au parte şi de o masă gratuită, la prânz. În timp ce ei mănâncă în sala de mese, alţii merg acasă să mănânce, dar sunt şi unii care preferă să stea cât mai mult în centru şi atunci îşi pun de-acasă mâncare la pacheţel. Parcă le cade mai bine să mănânce aici, alături de camarazii lor…

Dincolo de programul zilnic obişnuit, conducerea centrului organizează periodic, evenimente speciale precum; cerc literar, şezătoare, cerc religios, cerc gastronomic, ceaiuri dansante, concursuri artistice şi sportive, aniversarea zilelor de naştere ale beneficiarilor, excursii. De asemenea, de Paşti, de Revelion, de Crăciun, de „Ziua persoanelor de vârsta a treia” (1 octombrie) şi de „Ziua Centrului” (15 mai) se dau petreceri în toată regula.

Beneficiarii centrului mai au la dispoziţie şi o sală de sport super-dotată, iar o dată la două săptămâni li se oferă posibilitatea de a face şedinţe de vibromasaj. Printre serviciile ce li se oferă zilnic, se numără: consiliere socio-emoţională individuală şi de grup, consiliere juridică, asistenţă medicală, asistenţă socială etc.

Programul centrului este de luni până vineri, între orele 9.00-19.00 şi sâmbăta, între orele 9.00-17.00.

 

 

Împotriva izolării

Centrul de zi pentru vârstnici din Vlaicu a fost înfiinţat în anul 2000 şi are, în prezent, 3.150 de persoane înscrise, din cartier, dar şi din alte zone ale municipiului. Face parte dintr-o reţea ce a fost realizată printr-un proiect al Direcţiei de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară Arad, cu finanţare de la Uniunea Europeană. Centrul se adresează persoanelor vârstnice care au ieşit la pensie şi are ca obiectiv sprijinirea beneficiarilor în menţinerea unui mod de viaţă activ şi independent, prevenirea marginalizării sociale şi a instituţionalizării.

 

 

CUVÂNTUL BENEFICIARILOR

1. Irina Ivanca Haţegan, 69 de ani: „Ne place foarte mult aici pentru că avem de toate: linişte sufletească, distracţie, sport, asistenţă medicală… Aici găseşti tot şi de toate!”

2. Petru Todica, 74 de ani: „Eu locuiesc în Micălaca, zona 700, dar vin până aici pentru că e o atmosferă foarte plăcută la club. Personalul e deosebit şi foarte drăguţ cu toată lumea.”

3. Ecaterina Bătrânescu, 69 de ani: „Aici am ocazia să petrec clipe de linişte, momente care îmi prind foarte bine după o zi agitată de activitate; că eu mai şi lucrez. Aici mă liniştesc.”

4. Petru Blaj, 74 de ani: „Clubul este locul unde îmi petrec timpul: mă distrez, joc rummy. E una să trăieşti în societate şi alta să stai acasă, singur. E plictisitor singur. Aici, la club, e bine.”

 

 D.D.