S-a vorbit mult şi interesant despre celebritate, forţa şi neajunsurile sale. S-au proiectat filme despre oameni celebri sau care s-au bucurat de notorietate la un moment dat. S-a ascultat muzică bună şi s-a conversat aparte în cele patru zile în care fARAD-ul şi-a trăit existenţa sa anuală. Patru zile cu zeci de filme care ţi-au dat de gândit, te-au pus în pielea personajelor, te-au făcut să ai poate mai mult curaj sau se te îngrozeşti şi mai tare de lumea în care trăieşti, dar cu siguranţă te-au făcut să gândeşti că totul e legat de raportare şi de nevoia de confirmare. Că toţi visăm la momentele noastre de notorietate. Că atunci când camera e pe noi, suntem altfel, aşa cum visăm.

Un altfel de festival

fARAD n-a fost un festival pentru cei mulţi, nu s-a dorit a fi un festival pentru cei aleşi, dar a fost sigur unul pentru cei care iubesc documentarul bine făcut. Un festival care poate nu s-a bucurat pe măsura sa de publicul pe care îl merită (în oraşe mai mari şi mai culturale n-ai fi avut loc în sala de cinema), dar s-a bucurat din plin de vedete din lumea documentarului. Au fost şapte premiere naţionale la Cinema Arta, la filmele proiectate au venit regizorii, pentru a ne vorbi despre cum s-a ajuns la cele proiectate pe peliculă şi cât s-a muncit pentru ca filmul să prindă viaţă. fARAD s-a bucurat de o Corina Şuteu, aici în calitate de preşedinte fARAD, în formă maximă şi cu o energie de nestăvilit, dornică parcă să fie nu doar preşedinte de festival, ci şi spectator, ziarist, gazdă, prieten al cineaştilor şi cinefililor. Mihai Chirilov nu a lipsit nici el de la filme, iar invitaţii speciali ai acestei ediţii – Erin Casper, monteurul filmului „Risk”, Pascale Lamache, regizorul filmului „Winnie”, Magnus Gertten, regizorul filmului „Ascensiunea lui Zlatan”, Dana Bunescu, monteurul filmului „Autobiofrafia lui Ceauşescu” şi susţinătorul Atelierului fARAD – au fost prezenţi la proiecţii mai abitir decât cinefilii, creându-ţi senzaţia că urmăreşti filmele cot la cot cu vedetele.

Cei care n-au venit la Arta au pierdut poveştile unor vieţi memorabile, povestite de regizori talentaţi. N-ar avea sens să încercăm să redăm filmul sau atmosfera, căci ce-i pierdut, pierdut rămâne, dar putem ar avea senssă le spunem că şi la anul fARAD se întoarce în Arad, pentru că entuziasmul creatorilor lui (film ETC şi 111film) şi susţinătorilor financiari (Primăria prin Centrul Municipal de Cultură Arad) n-a murit, ba chiar pare mai mare pe zi ce trece, deşi de urnit arădenii din casă a rămas pe mai departe provocarea supremă pentru ei.

Discuții despre notorietate

Mai toţi au pierdut însă fascinanta discuţie despre „Ce este notorietatea într-o lume în care fiecare poate fi faimos pentru 15 minute”, purtată între aceeaşi neobosită Corina Şuteu şi invitaţii săi: Pascal Lamache, Erin Casper, Mihai Chirilov, Magnus Gertten, Alexandru Belc şi Titus Muntean. O discuţie lejeră ca atitudine, dar nici pe departe ca abordare, la o cafea la KF, despre celebrităţi, vedete, distincţii între celebritate şi notorietate, despre confruntările pe care le-au avut cu celebrităţile regizorii de faţă, despre temeri şi experienţe inedite. O discuţie greu de reprodus şi la fel de greu de provocat pe viitor.

Casetă: Atmosferă aparte

fARAD a avut anul acesta parte de celebrităţi (prin festival au trecut Winnie Mandela, Mr Gaga, Julian Assange, Jhon Hull, Zlatan Ibrahimovic, ABBA, James Baldwin etc.), party de început şi de final (organizat cu o zi înainte de închiderea porţilor festivalului, aşa cum se practică la festivaluri mari), de discuţii şi dialoguri incitante, de o atmosferă de festival. N-a lipsit decât prezenţa masivă a arădenilor, mereu prinşi cu altceva, mereu forţaţi de timp să facă altceva, parcă zăvorâţi în casă pentru totdeauna, pentru a se putea plânge de acolo de pustiul de afară. Mâine vor zice că nu se întâmplă nimic în Arad. Şi nu se mai întâmplă. fARAD a trecut, ce-i drept. Elegant, aparte. ŞA luat cu sine şirul lung de celebrităţi pe care l-a adus în oraş pentru patru zile.