Cum ți-ai început cariera muzicală? Se cam bate cap în cap cu cealaltă meserie a ta… de polițist…
Cred că nu am început-o ci m-am născut în muzică și voi muri în muzică. Nu e o carieră propriu zisă ci un mod de viață. Am încercat să fug de ea, n-am reușit… Poliția a fost o ambiție care mi-a ieșit bine și acum sunt ușor ruptă în două părți. Vedem până când merge așa și apoi va trebui, probabil, să aleg. Nu știu ce voi alege, cum și când pentru că amândouă sunt frumoase, au legătură cu oamenii, interacționezi cu foarte multă lume.
Ești solista trupei Quaternion din Arad. Cum ai ajuns să cânți cu băieții? De când?
Am fost ”racolată” din două părți de către clăpar, Imi Molnar, care cânta de câteva luni deja cu ei și de fostul chitarist, actualmente sunetistul Cosmin Harbei, în noaptea de 1 ianuarie 2009. A venit Cosmin la mine și mi-a spus să vin la cântare la trupa asta nouă, faină, senzațională, Quaternion, care va avea spectacol într-un club din Arad. I-am zis să îmi rezerve o masă și atunci el mi-a zis: ”Nu. nu… Nu ai înțeles, tu vii să cânți”. Așa că, în zece zile am încropit un fel de repertoriu și de atunci cântăm împreună.
Și la ”Vocea României” cum te-ai decis să mergi?
Nu eu m-am decis. Ai mei m-au împins de la spate, respectiv colegul meu Sergiu Bacoș și colegul meu Attila Frnda.
Și cum e acum, după ce ai trecut de atâtea etape?
Da, am trecut de multe etape, acerbe. Nu se mai pune problema doar să cânți bine ci și să arăți într-un anume fel, care nu este neapărat pe placul tău, fiind dictat de cei responsabili de imagine și aprobat de producătorul executiv… Se pune mare accent pe show. Trebuie să faci ceea ce spun cei din showbiz, să cânți, să dansezi, să faci tumbe, să reciți poezii, orice să iasă un show strălucitor.
Cu ceilalți colegi de la Vocea României cum te înțelegi? Cred că e tensiune mare având în vedere că rămâneți tot mai puțini…
Este tensiune dar, ce este foarte interesant, nimeni nu și-o arată pe față. Șicanele sunt destul de prezente dar, într-un fel pe care nu-l înțeleg, am fost ocolită de ele. Cred că meseria pe care o practic și anumite enunțuri pe care le-am făcut la începutul concursului au fost de natură să sperie, în sensul că ”lăsați nebuna în pace că ea e cu prunele ei, cu traista ei”.
La ce te aștepți pe mai departe?
Sincer, ultima reușită, care a fost una fulminantă, din punctul meu de vedere, s-a datorat publicului căruia vreau să îi mulțumesc. Mulțumesc polițiștilor, jandarmilor, localilor, MAI, ISU, Frontieră, Descarcerări… Sper să îi păstrez și pentru gala ce urmează și să îi am de partea mea și pe indecișii cârcotași. Aș fi ipocrită să zic că nu vreau să ajung până în top sau, mai mult, să iau placheta să o duc la Arad. Pe mine aia mă interesează mai mult, placheta… Chiar vorbeam cu cineva care mă întreba ce aș face cu cei 100.000 de euro, în cazul în care aș câștiga… Am zis că mi-aș face o poză uriașă, cu placheta aia și aș pune-o la toate intrările în oraș, cu mesajul: ”Aici e orașul de unde este Vocea României”. Asta chiar îmi doresc în cazul în care câștig.
Un mesaj pentru arădeni, pentru publicul care ți-a oferit un număr impresionant de voturi la gala precedentă…
Fraților, rămâneți lângă mine și lăsați-mă să vă arăt de ce sunt în stare!
Citiți principiile noastre de moderare aici!