Comemorare la 100 de ani

LIPOVA. La 6 ianuarie 2015 se împlinesc 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a celei mai mari personalităţi culturale pe care a dat-o oraşul Lipova – academicianul, juristul, folcloristul, istoricul, gazetarul şi scriitorul Atanasie Marian Marienescu.

Atanasie Marienescu s-a născut la Lipova la 8 martie 1830. Urmează şcoala primară la Lipova, apoi liceul la Arad, Timişoara şi Budapesta. În 1856 absolvă Facultatea de Drept la Viena, cu doctorat la Budapesta în 1861. Este încadrat ca notar în judeţul Caraş-Severin, apoi practică avocatura la Lugoj. În anul 1871 este admis în magistratură şi lucrează ca judecător la Oraviţa, Timişoara, Oradea, Budapesta.

Deşi munca de magistrat i-a ocupat mult timp, A. Marienescu a fost unul dintre cei mai fecunzi etnografi, folclorişti şi scriitori bănăţeni. Aria lui de exprimare a fost largă: poezie, proză, jurnalism, etnografie, istorie, religie, mitologie, muzică, drept, politică, ş.a. A excelat îndeosebi în cercetarea creaţiei populare, de unde a cules nestemate de folclor românesc. Opera lui a văzut lumina tiparului prin multe capodopere literare şi ştiinţifice, dintre care aminitm doar câteva titluri: Petru Rareş, principele Moldovei, Ilirii, Macedo-Românii şi Albanezii, Viaţa şi opera lui Petru Maior, Studii despre celţi şi nume de localităţi, Cultul păgân şi creştin, Luteranismul, calvinismul şi introducerea limbii române în bisericile din Ardeal, Negru Vodă şi epoca lui, Poezia populară, Balade, Colinde, Sărbătorile şi datinile române vechi, ş.a. A colaborat la numeroase publicaţii din Austro-Ungaria şi România, unde i-au apărut sute şi mii de articole, poezii proprii sau culese, recenzii, opinii, eseuri, studii şi alte materiale. S-a remarcat şi prin activitatea intensă de patriot, apărător al latinităţii poporului român, în cadrul Asociaţiunii ASTRA.

Graţie activităţii sale prodigioase, în anul 1877 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1881 membru plin.

Iată ce spunea Sever Bocu despre Atanasie Marienescu: „A fost primul enciclopedist al secolului XIX din Ardeal şi Banat, un adevărat primus inter pares şi şef de şcoală al intelectualilor români. Iar ca patriot, a fost un demn urmaş al lui Simion Bărnuţiu”.

În anul 1899 se pensionează şi se mută la Sibiu, aproape de familia soţiei sale Ana, născută Brote. Aici va deceda în ziua de Bobotează a anului 1915, fiind îngropat în cimitirul Dumbrava din Sibiu.

Pe când o statuie?

Lipovanii îi cinstesc memoria prin numele lui dat unui liceu, unei străzi şi Despărţământului local al ASTREI. Din păcate, în oraş nu există nicio statuie care să amintească localnicilor de marele lor înaintaş.