„Le mulțumesc colegilor senatori pentru operativitatea cu care au tratat inițiativa legislativă atât în comisii, cât și în plen. Prin această inițiativă am dorit să facem curățenie în ceea ce înseamnă evidența computerizată a bunurilor de patrimoniu cultural național mobil. Deși este un pas mic, el produce efecte semnificative în tot acest domeniu pentru că aduce la un numitor comun elemente extrem de diverse și diferite. O evidență computerizată unică, stabilită prin lege, înseamnă o mai bună gestionare a resurselor financiare, cunoașterea la zi a situației și stabilirea unor ierarhii, combaterea traficului cu obiecte de patrimoniu și combaterea deturnărilor de fonduri sau a finanțărilor fără rost”, declară senatorul Constantin Traian Igaș.

În România sunt peste 600 de muzee diferite ca domeniu care furnizează pachete de informații foarte diferite unele de altele. Acestea, ca deținătoare de fond patrimonial național de nivel superior, au început să își țină propria evidență folosind programe diferite care nu pot fi puse în relație, fiind rodul unor activități interne și al unor inițiative locale sau private. Marea majoritate a acestor programe au o performanță limitată și hibe multe.

„Legea 182/2000 a instituit obligativitatea ca autoritățile să țină o evidență, dar banii pentru achiziționarea unui program (soft) erau solicitați tot de la Ministerul Culturii. Aceasta, în situația în care există deja un program de evidență unică – DOCPAT, finanțat și realizat în urmă cu 12 ani de către Ministerul Culturii, prin Institutul de Memorie Culturală. Este deci impropriu ca Ministerul să ofere bani vreunui muzeu pentru achiziționarea unui program de evidență, când deja există unul pe care îl poate furniza gratuit tuturor deținătorilor de bunuri patrimoniale”, este de părere presedintele Comisiei parlamentare pentru relația cu UNESCO, Constantin Traian Igaș.