Găsirea unei bone a devenit o adevărată provocare pentru zeci de familii din Arad. Fără bunici care să se îngrijească de cei mici, părinții dau anunțuri pe site-uri de specialitate sau pe Facebook, însă cei mai mulți încearcă de luni bune să găsească o persoană de încredere care să accepte un salariu modest, comparativ cu cele din străinătate. Mii de arădence au plecat în ultimii ani în Germania, Italia, Austria, Spania, Marea Britanie sau Franța, unde îngrijesc copii pentru salarii și de zece ori mai mari decât acasă.

Anunț fără succes

Odată ce și-a încheiat perioada de creştere a copilului prevăzută prin lege, Georgiana, o mămică de 29 de ani din Arad, a ajuns într-o situaţie aproape fără ieşire. Nu are părinți care să aibă grijă de băiețelul său în vârstă de doi ani și jumătate și nici nu a găsit loc la o creșă de stat, pentru că una privată nu și-ar permite. Tânăra s-a gândit să angajeze o bonă, pentru cinci – șase ore pe zi, până ar ajunge soțul acasă de la serviciu. A postat anunțuri pe cele mai mari site-uri de specialitate, dar de atunci au trecut două luni și nu a reușit să găsească o dădacă.

„Deși am avut multe vizualizări la anunțuri și am postat chiar și pe Facebook, doar patru telefoane am primit în decurs de două luni. Chiar și acele femei au sunat doar să se informeze, dar nu au revenit. Sunt nevoită să apelez la vecini, la prietene să mă ajute, deși am oferit prețul pieței, 8 lei pe oră”, ne mărturisește Georgiana.

„Au plecat în străinătate…”

În situația de a căuta de săptămâni bune o dădacă se alfă zeci de familii din Arad, ale căror anunțuri pot fi găsite pe internet. Am vorbit cu mai mulți părinți, unii afirmând că au ridicat suma oferită în speranța că vor găsi îngrijitor pentru copii. O mămică din cartierul Alfa, care are un copil de trei ani și caută bonă pentru patru ore pe zi, ne-a spus că oferă un salariu de 1.200 de lei pe lună. „Am dat anunțul de mai bine de o lună și nu reușesc să găsesc o bonă. Am vorbit și cu alte mămici din cartier, căutând recomandări, dar mi-au spus că au avut aceeași problemă. Femeile pe care le cunoșteau au plecat în străinătate…”, ne-a spus arădeanca.

O altă familie, din localitatea Turnu, caută dădacă pentru opt ore pe zi. „Suntem dispuși să oferim 700 de lei și cazare, având în vedere că suntem la vreo 20 de kilometri de Arad. De o lună de când am pus anunțul, ne-au sunat câteva doamne, dar nu au venit acasă să discutăm. Am mai încercat cu eleve din zona noastră, dar nu prea vin nici ele. E o problemă serioasă pentru noi”, a spus un tătic.

Și o familie de englezi din Arad caută de mult timp o bonă pentru doi copii și oferă 10 lei pe oră. În acest tarif, condiția e ca dădaca să cunoască și limba engleză.

Salarii la noi și în alte țări

În Arad, părinții care caută bone oferă sume începând de la 700 de lei pe lună, conform anunțurilor. Sumele pot ajunge la 1.500 de lei, dacă e vorba de unu-doi copii și se pretind și servicii de menaj. Pentru mai mulți copii, salariile cresc.

În cazul părinților înstăriți, care caută și educație pentru copii, salariile oferite cresc pe măsura pretențiilor. Astfel, dacă bona are cursuri de pedagogie, are studii superioare și cunoaște limbi străine, poate încasa 2.000 – 2.500 de lei pe lună.

În țările europene mai avansate economic, acolo unde au migrat mii de arădence pentru a avea grijă de copii, salariile sunt mult mai mari. În Marea Britanie, conform agențiilor de recrutare de personal, pentru patru ore pe zi se plătește de la 550 de lire sterline pe lună, în cazul unui singur copil și fără menaj, iar pentru opt ore, în jur de 1.000 de lire sterline. În Germania, salariul este de aproximativ 1.200 de euro, dar se oferă și cazare gratuită, ceea ce înseamnă un câștig de aproape zece ori mai mare decât la noi.

Fără cursuri

În Arad, Agenția Județeană de Ocuparea Forței de Muncă nu are în derulare niciun program de pregăire a femeilor pentru meseria de îngrijitor de copil. Un astfel de program a avut Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, însă în anul 2013. Atunci, 58 de femei din judeţ, între care şi pensionare, au urmat cursuri gratuite la „Şcoala de bone”, un program finanţat cu bani europeni, prin care au fost oferite certificate de calificare recunoscute în Uniunea Europeană. La vremea respectivă, majoritatea cursanetelor declarau că vor diploma pentru a-și găsi loc de muncă în Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie sau Spania.