Cum cresc lăcustele în Arad

Lăcuste în eter? Să o luăm cu începutul. Ce-i cu lăcustele? Ce-i cu eterul? De unde vine propunerea aceasta?

Lăcuste în Eter este un experiment început în urmă cu 4 ani, când un grup de tineri arhitecţi, parte din ei traineri la edukube, un centru de training pentru uneltele digitale folosite în artă şi arhitectură, şi-a propus să exemplifice potenţialul arhitecturii parametrice şi a metodelor de fabricaţie digitală de a reanima spaţii semi abandonate. Astfel am început să organizăm serii de workshopuri compuse din şedinţe intensive de training şi experienţă practică de la printări 3D la construirea de instalaţii.
Numele atelierului este compus din denumirea programului folosit – Grasshopper, adică lăcustă, şi un derivat de la locaţia primului workshop, curtea cafenelei Aethernativ, cunoscut şi sub prescurtarea de Aether (edukube la acea vreme avea sediul în aceeaşi curte).

Workshopul oferă un mediu organic de training, cu o combinaţie de cursanţi şi traineri generatoare de idei foarte volatile și inflamabile, cafeaua organică, fair trade comercializată la Aethernativ vine cu un miros aromatic specific, caracteristici identice cu definiţia eterului.

Nu suntem cu toţii cunoscători în domeniu aşa că te întreb fără jenă: ce-i aia design parametric şi metode de fabricaţie digitală?

Design parametric este un proces bazat pe gândirea algoritmică care permite exprimarea parametrilor și reguli care împreună definesc şi clarifică relaţia dintre conceptul din spatele designului și volumetria rezultată din procesul de design.
Evoluţia tehnologiei de calcul oferă astăzi nu doar un mediu de redactare a designului, dar şi un mediu de experimentare în care un singur concept poate să genereze o serie infinită de iteraţi, designerul alegând varianta optimă.

Fabricaţia digitală înseamnă procesul prin care volumele din formatul digital sunt transformate în obiecte de “roboţi” precum laser cutter, freză CNC şi printer 3D. Atelierul de la Arad se concentrează pe tehnicile de fabricaţie prin taiere cu laser.
Printarea 3D se bucură de o evoluţie explozivă în ultimi ani, salturi influenţate şi de un start-up din Timişoara, Symme3D, primul producător de imprimante 3D comerciale din România, partener la ultimul workshop încheiat pe data de 18 iulie.

Pe scurt designul parametric şi fabricatia digitală înseamnă: artă plus matematică.

De la cine şi ce poţi învăţa în patru zile ca să schimbi un concept, un destin?

Este prea mult spus schimbare de destin printr-un workshop. Noi de la prima ediţe ne-am propus să prezentăm potenţialul modelării pe bază de algoritm, a designului parametric şi a tehnicilor de fabricaţie digitală ca unelte care pot să aducă un impact pozitiv unui spaţiu şi asupra celor care îl vizitează. Este alegerea celor care participă şi gustă din această experienţă dacă doresc să evolueze în continuare pe această direcţie. Noi putem doar să vă invităm la patru zile de workshop în Arad.

Ştiu că aţi mai organizat ateliere de gen în Timişoara, acolo unde e şi sediul Edukube, dar ca arădean am tendinţa să cred că acolo tinerii sunt mai familiarizaţi cu noile metode, pe când în Arad se intră mai greu pe o piaţă încremenită?
De ce Aradul, te întreb atunci?

Procentajul de tineri curioşi de astfel de workshopuri cred ca este identic în toate oraşele din România, avantajul oraşului Timişoara reprezentându-l faptul ca este un centru universitar, cu o Facultate de Arhitectura de la UPT şi una de Arte si Design de la Universitatea de Vest.

La invitaţia lui Ildiko Biro am fost introdus în fenomenul TEBA şi în echipa CityZenit în cadrul evenimentului Particles. Am fost cucerit din prima de potenţialul şi natura autentică a acestui fenomen, exprimându-mi de pe atunci dorinţa de a contribui cu un atelier.

În contextul actual din arhitectură sunt de lăudat şi susţinut iniţiativele care vin să salveze o clădire prin refuncţionalizarea ei, în cazul de faţă oferind un spaţiu de exprimare pentru tineri artişti.

Ce fel de unelte digitale ai folosi ca să schimbi intrarea de la fosta fabrică Teba? Cât de importantă e o uşă? Şi de la concepte, schiţe şi volumetrii, până unde poţi merge ca să faci ceva care să merite reamintit?

Despre importanţa unei usi se pot scrie, şi s-au scris, la nesfârşit de la lucrări de doctorat până la analize de simbolistică. Inclusiv filmele de groază au o secvenţă cu o uşă care se deschide încet cu un scârţâit. Trecând peste latura simbolistică, personal consider importantă marcarea accesului cu o volumetrie şi limbaj care să reflecte activitatea din interior, în cazul concret al halei TEBA accesul find şi singura “vitrină” vizibilă din stradă.