– De ce sociologie şi cum a început totul?

Cred că interesul pentru aspectele care sunt studiate de sociologie l-am avut din totdeauna. De mic am fost o fire curioasă şi am fost interesat de o mulțime de lucruri. Sociologia mi-a plăcut datorită caracterului său complex: obiectul ei de studiu e societatea, cu tot ce cuprinde ea. Pentru prima oară, am avut posibilitatea să aprofundez toate domeniile care mă interesează, pentru că indiferent dacă vorbim de educație, politică, religie, cultură sau economie, toate influențează viața socială şi devin arii de interes pentru această disciplină.

– A fost cineva care a încercat să te împiedice să faci ceea ce îți place?

– Nu, părinții mei m-au susținut în tot ce am făcut până acum. E adevărat că au fost puțin reticenți atunci când le-am spus că îmi doresc sa continui studiul sociologiei şi la facultate, însă după ce am discutat şi le-am explicat care sunt posibilitățile pe care le voi avea, cred că au înțeles că fac alegerea potrivită.

– Ce alte pasiuni/hobby-uri mai ai?

– Practic din clasa a 9 a dezbateri academice şi pot spune ca debate-ul e unul din aspectele care a anticipat pasiunea mea pentru sociologie. Ceea ce facem practic la dezbateri este să analizăm diverse probleme de importanță majoră pentru omenire, care este impactul lor şi dacă ar putea exista soluții…şi cam aceleaşi lucruri le face şi sociologia.

Pe lângă asta, îmi place extrem de mult să citesc (deşi în ultima vreme nu am mai prea avut timp să citesc beletristică), să ascult muzică şi să petrec timp cu prietenii apropiați.

– Cum te-ai pregătit pentru olimpiadă?

– Pentru pregătire a trebuit în primă fază să învăț un material pregătit de doamna profesoară, mai complex şi mai detaliat decât ceea ce se predă la clasă şi mai apoi să rezolv subiectele din anii anteriori. Totuşi, succesul la o disciplină precum sociologia vine foarte mult din informațiile cumulate în studiul individual al unui elev. Asta înseamnă că trebuie să fii mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, să citeşti publicații politice şi culturale, să te uiți la ştiri şi să parcurgi operele de specialitate cele mai relevante.

– Cum ai reuşit să faci faţă emoţiilor olimpiadei?

– Sunt destul de obişnuit cu emoțiile pe care le presupune o astfel de competiție şi nu pot spune că am avut emoții foarte mari, mai ales că eram sigur pe mine şi ştiam că stăpânesc materia. Totuşi, de fiecare dată înainte de o probă sau examen, ascult muzică pentru a mă calma.

– Cât a contat ajutorul venit din partea profesorului?

– Ajutorul doamnei profesoare Monica Bulzan a fost extrem de important, mai ales că eu nu am început să studiez sociologia decât din toamnă. Deci, sub îndrumarea dânsei am reuşit să învăț toată baza teoretică necesară, dar şi să mă obişnuiesc cu felul în care trebuia să elaborez un subiect.

– A meritat efortul de a deveni un olimpic în România?

– Efortul a meritat, însă nu pentru diploma pe care am obținut-o. Sigur, premiul e important şi m-am bucurat de el, însă la finalul acestei experiențe, adevăratul câştig este că am reuşit să aprofundez şi să cunosc mai multe despre o materie care mă pasionează. Mulțumirea mea ar fi fost tot atât de mare şi dacă nota pe care am luat-o ar fi fost mai mică.

– Ce planuri de viitor ai? Spre ce anume te îndrepți? Ce vrei să devii?

– După ce termin liceul vreau să studiez sociologie şi ştiințe politice la nivel de licență în Marea Britanie, iar după să continui şi cu un masterat şi un doctorat, pentru că îmi doresc să fiu profesor universitar. Pe lângă cariera academică, mi-ar mai plăcea să lucrez ca activist la o organizație internațională care promovează drepturile omului, precum Amnesty International, Human Rights Watch sau ONU.

– Ai vrea să continui studiile în România sau în străinătate? Te-ai gândit vreodată că trebuie să rămâi în România pentru că e nevoie aici de tine?

– Încă din clasa a IX- a ştiu că vreau să studiez în străinătate şi cu siguranță nu îmi voi schimba opțiunea. Situația din România este într-adevăr critică, însă nu există motive clare care să mă facă să îmi doresc să rămân sau să mă întorc aici. Sper totuși ca la un moment dat să ajung să fac o muncă destul de importantă pentru ca, indiferent de locul unde voi locui, efectele să fie vizibile şi în România.

– Unde ți-ar plăcea să fii peste zece ani?

– Viața e imprevizibilă… nu îmi pot da exact seama. Probabil mi-ar plăcea să locuiesc într-o metropolă, cariera mea de profesor universitar să se afle la debut şi să îmi fi început deja şi munca de activist. Sunt sigur că multe lucruri se vor schimba, însă indiferent de locul unde voi ajunge şi ce voi face, sper să fiu mulțumit și fericit.

Laura Putnic