Dedicat total lui G. Enescu

Am aflat că, recent, ai obținut un important succes. Mai exact, despre ce este vorba?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Succesul pe care l-am avut, de curând, este cel de la Concursul Naţional de Interpretare a Muzicii Româneşti „Sigismund Toduţă” de la Bistriţa, unde am participat şi la vioară, şi la violă. Din fericire, la ambele am obţinut locul I. La acelaşi concurs am obţinut şi Premiul special „Sigismund Toduţă”, pentru interpretarea la violă. Sunt foarte mulţumit de prestaţia mea din anul acesta de la acest concurs.

A fost greu? Cum a fost competiția națională?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Întotdeauna e greu, indiferent de împrejurări. Dar în momentul în care apare plăcerea, toată greutatea este acoperită. Am observat că de obicei concursurile naţionale sunt mai grele decât cele internaţionale. Cu toate acestea, Concursul Internaţional de Vioară „Remember Enescu” de la Sinaia este unul dintre cele mai dificile concursuri de vioară.

Dar hai să o luam de la început: cum te-ai îndrăgostit de acest instrument?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Mergând la concerte de la şase luni şi auzind foarte mulţi solişti violonişti, precum Alexandru Tomescu, Florin Croitoru, Gabriel Croitoru, Ilarion Ionescu-Galaţi, Florin Ionescu-Galaţi şi mulţi alţii, am fost vrăjit de sunetul unic al viorii, pe care nici un alt instrument nu-l are. Pe de-o parte, de la trei până la cinci ani am avut în mână o optime de vioară (o vioară de mărime 1/8), jucându-mă bătând în ea cu arcuşul dintr-o enormă plăcere. De la cinci ani am luat în serios vioara (de la şase ani şi pianul), prima piesă fiind la ambele instrumente „Ciuleandra”. De atunci viaţa mea e muzica şi muzica e viaţa mea.

Care au fost primele tale succese?

Ştefan Şimonca-Opriţa: În clasa I am avut primul concert cu Filarmonica din Arad, interpretând „Concertul în si minor pentru vioară şi corzi” de Oscar Rieding, partea a III-a. Eu îl consider primul meu „succes”. De atunci aproape în fiecare an am participat în cadrul concertului „Tribuna Tinerelor Talente”, cântând diferite lucrări scrise de mari compozitori, precum Vivaldi, Vittorio Monti, iar uneori am mai cântat şi în cadrul stagiunii (în cadrul unui concert simfonic). Am cântat şi cu bunicul meu, care este concert-maestru la Filarmonică. Împreună am cântat „Dublul concert în re minor” (pentru două viori) de Johann Sebastian Bach, la pupitrul dirijoral fiind muzicianul englez Robert Max.

Pe care îl consideri cel mai important?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Pentru mine participarea la Festivalul „George Enescu”, în Piaţa Festivalului, la ultima ediţie, a fost una dintre cele mai importante realizări. Pe de altă parte, la ultima ediţie a „Tribunei Tinerelor Talente” am avut marea plăcere şi onoare să cânt o „Suită” de George Enescu împărţită în trei secţiuni (Pastorală, Menuet trist şi Nocturna), pe care am cântat-o cu o enormă recunoştinţă.

Ai modele sau profesori pe care îi admiri?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Modelul meu în muzică este şi va fi George Enescu. Am găsit în muzica lui şi în interpretarea lui un farmec pe care nu l-am mai întâlnit niciodată în altă parte. Lui Enescu nu i-a plăcut să fie profesor. Cu toate acestea, a lăsat lumii muzicale atât de multe lucruri, încât şi oameni care nu sunt interesaţi de muzică, dacă ar avea răbdare, ar înţelege-o extrem de rapid.

Cât timp acorzi zilnic repetițiilor?

Ştefan Şimonca-Opriţa: Timpul acordat repetiţiilor este întotdeauna insuficient, din pricina şcolii, care-mi ocupă o mare parte din zi. Din păcate, în zilele de şcoală ajung doar seara acasă, studiul fiind doar de la ora 19 până la 22. Deci, de trei ore (în cazurile fericite). Faptul că aproape fiecare profesor de la disciplinele de cultură generală este interesat doar de disciplina sa nu este un lucru care să mă ajute în găsirea timpului de studiu. Primim multe teme şi suntem foarte des evaluaţi. Ar trebui să existe programe speciale pentru clasele de profil şi la gimnaziu, nu doar la liceu.

Ce ți-ai dori cel mai mult în viitor?

Ştefan Şimonca-Opriţa: În viitorul apropiat, în clasa a IX-a, intenţionez să plec la Bucureşti. Nu sunt încă sigur, dar, deocamdată, aceasta pare opţiunea cea mai bună pentru mine. În viitorul îndepărtat îmi doresc să ajung în Anglia (de preferat în Londra) şi să fac ceea ce-mi place: să cânt la vioară, violă şi pian, să compun, să dirijez şi să am un ansamblu de cameră (cvartet, cvintet sau trio). În general, (cred că) tot ce voi face eu va fi dedicat în totalitate marelui maestru George Enescu, căruia îi sunt recunoscător că mi-a apărut în viaţă.

Campion la tir

Din toamna lui 2009 participă la antrenamentele de tir ale CSM Arad, la poligonul „Sorin Babii”, pregătindu-se cu prof. Mircea Budurişan, obţinând medalii la diferite concursuri de tir (în noiembrie 2013 şi ianuarie 2014 a obţinut locul I la etapele Campionatului Naţional de tir sportiv).

Studii, scene, concerte, competiții

Ştefan Şimonca-Opriţa, născut la 27 decembrie 2000, elev în clasa a VII-a la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, studiază vioara cu prof. Artemiu Şimonca-Opriţa (2005 – prezent). A studiat acest instrument şi cu prof. Ana Hălmăgean (2007 – 2011), urmând şi cursuri de măiestrie cu prof. Mihaela Tomescu (Bucureşti, din 2011), precum şi, ocazional, cu alţi maeştri (Ilarion Ionescu-Galaţi, Eduard Schmieder, Jakob Gilman, Rudolf Fatyol, Conrad Chow, Robert Gutter, Radu Popa, Florin Croitoru, Liviu Ghitea, Adrian Demian ş.a.). Studiază pianul de la 6 ani, cu prof. Ana Raita (2007 – prezent); viola cu prof. Christel Baillie (din 2011).

A avut mai multe apariţii în concerte ca solist sau ca membru în formaţii camerale. A debutat pe scena Filarmonicii arădene în iunie 2008, ca solist al Concertului în si minor de Oscar Rieding (partea a III-a). Anii următori a reapărut în concertul „Tribuna tinerelor talente”, interpretând Concertul în la minor de Antonio Vivaldi, partea I (2009); Csardaş de Vittorio Monti (2011); Concertul în sol major pentru vioară şi orchestră de Joseph Haydn, partea I (2012); Concertul pentru vioară şi orchestră în do major de Dmitri Kabalewski, partea I (2013); Suita pentru vioară (Pastorala, Menuet trist, Nocturna) de George Enescu (2014).

Primul concert întreg l-a interpretat tot pe scena Palatului Cultural din Arad, în 29 martie 2012 (J. S. Bach, Concert pentru două viori în re minor, BWV 1043; vioara a II-a: Artemiu Şimonca-Opriţa; dirijor: Robert Max – Anglia). A reluat celebrul Csardaş al lui V. Monti în concertul de Anul Nou al Filarmonicii arădene din 5 ianuarie 2012, precum şi în concertul susţinut de Filarmonica din Arad cu ocazia zilelor Caransebeşului, în 22 aprilie 2012. În octombrie 2012 a participat la Festivalul micilor „clasici” de la Békéscsaba, Ungaria. În septembrie 2013 a susţinut un recital în cadrul Pieţei Festivalului George Enescu (Bucureşti), ediţia XXI, interpretând două piese (Nocturna de G. Enescu şi La Follia de A. Corelli); în octombrie 2013 a susţinut un recital în cadrul Festivalului Internaţional „Zilele Muzicale Sătmărene”; în decembrie 2013, în cadrul concertului Filarmonicii arădene „Darurile lui Moş Nicolae”, a interpretat Iarna de Antonio Vivaldi.

De asemenea, a avut două apariţii în seria concertelor „Filarmonica în familie”, interpretând Capriciul nr. 24 de N. Paganini, fragmente din opereta Lăsaţi-mă să cânt de Gherase Dendrino, Balada de Ciprian Porumbescu, precum şi lucrări camerale preclasice şi romantice.

A fost în mai multe rânduri invitatul televiziunilor locale (Info TV, West TV, Baricada TV) şi naţionale (Trinitas TV, 2013). Deşi vioara este instrumentul său principal, manifestă o reală pasiune şi pentru pian. De asemenea cântă şi la violă. La acestea se adaugă multele sale încercări de compoziţie, prin care reuşeşte să se exprime remarcabil. În iunie 2013 a obţinut Marele premiu la Concursul Studii Teoretice – „Adrian Demian”- „Joc cu sunete – solfegii – creaţie” (ediţia a VII-a, mai-iunie 2013, Arad) pentru compoziţia Solfegiu în stil enescian.

Repertoriul său e bogat, cuprinzând lucrări aparţinând compozitorilor G. Enescu, J. S. Bach, A. Corelli, A. Vivaldi, J. Haydn, G. F. Händel, L. van Beethoven, N. Paganini, C. Porumbescu, D. Bughici, E. Monţia, S. Prokofiev, D. Kabalewski, Max Bruch, O. Rieding, V. Monti, Ch. de Beriot, J. Mazas, H. Wieniawski, M. McLean, P. Nardini, Ch. Dancla, Dimitrie Cantemir ş.a.

Din 2010 a participat în fiecare an la cursul intensiv de muzică de cameră la prestigioasa şcoală britanică Pro Corda, Leiston Abbey, Anglia. A fost invitat în anul 2010, în septembrie, să cânte la Cadogan Hall (Londra), în gala anuală Pro Corda, conducând un cvartet de coarde al elevilor reprezentând grupa sa de vârstă şi în septembrie 2012, în aceeaşi gală, de această dată la Royal Northern College of Music, Manchester.

La Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală şi Coregrafie a obţinut: premiul I la etapa judeţeană (2010, 2011, 2012, 2013, 2014), premiul I la etapa zonală (Arad, 2011); premiul I de excelenţă la etapa zonală (Deva, 2012; Reşiţa 2013, Timişoara 2014), premiul al II-lea la etapa zonală (Timişoara, 2010), premiul al III-lea la etapa naţională (Timişoara, 2011; Giurgiu, 2014) şi menţiune la etapa naţională (Cluj-Napoca, 2013). De asemenea, Ştefan a obţinut premiul I la Concursul Naţional de Interpretare a Muzicii Româneşti „Sigismund Toduţă” de la Bistriţa (2010, 2011, 2012, 2013), precum şi Premiul special „S. Toduţă” (2010, 2011, 2013). La Concursul Naţional de Interpretare „Ştefania şi Dan Cumpătă” de la Bucureşti a obţinut premiul I (2013). A obţinut menţiune la etapa finală a concursului internaţional „Remember Enescu” de la Sinaia (2011, 2013). A primit „Premiul Cursului” (Course Prize) Pro Corda (Anglia, 2011, 2012, deşi se oferă o singură dată) şi „Premiul pentru o compoziţie excelentă” (Adagio pentru violă solo) (Pro Corda, Anglia, 2013).

Din septembrie 2010 este membru al Orchestrei Liceului de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad (la vremea aceea fiind cel mai tânăr membru al acesteia), participând la concertele acesteia, inclusiv ca solist. În septembrie 2013 a fost solist al Orchestrei Internaţionale a Tinerilor („Puterea Muzicii”), la Arad (Palatul Cultural), interpretând cele două Romanţe ale lui Beethoven.