Eugen Balint lucrează într-o fabrică din Arad, dar după programul de lucru activitatea sa este cu totul diferită. De la utilajele din întreprindere trece la fineţea instrumentelor optice de mare performanţă, pe care le foloseşte pentru a călători dincolo de Calea Lactee. Echipat cu un tricou şi o şapcă inscripţionate cu sigla NASA, îşi fixează poziţia obiectivului şi începe să studieze prin ocular adâncul cerului. Cu cele două pisici şi câinele familiei dormind între picioarele trepiedului, călătoria arădeanului este întreruptă adesea doar de răsărit, când lumina zilei îl obligă să revină la viaţa de pe Pământ. Eugen Balint spune că a fost fascinat de stele încă din copilărie, când nu-şi mai lua ochii de la luminile de pe cerul nopţii şi visa să devină cercetător.

“Pe la 13 – 14 ani stăteam seara în curtea casei cu o hartă în mână, pe care am luat-o dintr-un anuar astronomic care se găsea greu înainte de 1989, încercam să identific pe cer constelaţiile. Îmi notam într-un carneţel tot ce observam în fiecare noapte”, povesteşte pentru AGERPRES arădeanul.

Chiar şi acum, la vârsta de 47 de ani, şi-ar dori să lucreze la NASA. Spune că i-ar plăcea să facă parte din echipa care trimite sonde prin Univers. Nu s-a gândit niciodată să devină astronaut pentru că, spune el, îi e rău la zbor şi nu ar putea călători cu o navă spaţială, care oricum nu l-ar duce atât de departe, printre galaxii, unde ajunge cu obiectivul telescopului. Primul instrument optic şi l-a permis abia la scurt timp după ce a devenit major şi s-a angajat într-o fabrică din Arad.

„Am dat două salarii întregi pentru a-mi cumpăra o lunetă de la o consignaţie din Arad. Preţul a fost de 12.000 de lei, bani mulţi la începutul anilor 1990. Era o lunetă rusească simplă, pentru observaţii terestre, cu o putere de mărire de 20 de ori, pe care o păstrez şi astăzi. Îmi plăcea să privesc Luna ore în şir prin ea şi căutam planetele mai apropiate, chiar dacă le vedeam doar ca puncte luminoase”, mărturiseşte Eugen Balint.

El a învăţat singur să citească bolta cerească, studiind cărţi de specialitate şi procurând hărţi care indicau poziţia aştrilor. Mai târziu, când a apărut internetul şi accesul la informaţie a devenit mult mai uşor, Eugen Balint a aprofundat pasiunea sa, iar pentru a pătrunde şi mai mult în Univers şi-a cumpărat un telescop.

„A fost un pas imens pentru mine să trec de la o lunetă terestră la un telescop cumpărat din Germania, care avea o putere de mărire de 150X. Deja vedeam planetele clar, pe Lună puteam observa munţii, craterele”, îşi aminteşte Eugen Balint.
De astrofotografie a început să se ocupe doar de câţiva ani, când şi-a cumpărat un telescop mult mai performant.

„Prima fotografie a unui obiect astronomic a fost făcută în 1840, este vorba de o imagine cu Luna, iar de atunci tehnologia fotografiei a evoluat enorm şi permite surprinderea în detaliu a obiectelor din bolta cerească”, precizează astrofotograful arădean.

Telescopul său are o putere de mărire de 600 de ori şi captează de aproximativ 1.800 de ori mai multă lumină decât ochiul uman, ceea ce face posibilă observarea stelelor aflate la ani-lumină depărtare sau a galaxiilor.
„Pentru a captura imagini, am ataşat un aparat de fotografiat. Cel mai mult îmi place să surprind planetele şi obiectele deep-sky, adică cele aflate la mare distanţă, precum nebuloase, galaxii”, ne dezvăluie Eugen Balint.

Jupiter este una dintre planetele cele mai fotografiate de arădean, care este fascinat de furtuna permanentă care o traversează şi arată ca o pată roşie, dar şi de tranziţia sateliţilor naturali. De asemenea, arădeanului îi place să observe Saturn. Aceste două planete sunt giganţii sistemului solar, spune el.

Pentru a realiza imagini de calitate, astrofotograful foloseşte filtre speciale, care elimină din inconvenientul de a face observaţii din mijlocul oraşului, unde luminile artificiale “poluează bolta”.

„Luminile oraşelor se reflectă pe cer şi afectează mult observaţiile prin instrumente optice. Este o diferenţă imensă între a privi prin telescop din mijlocul oraşului sau de pe un câmp întunecat. De aceea, mulţi dintre cei care fac observaţii îşi transportă telescoapele în afara localităţii, cât mai departe, mai ales în timpul evenimentelor astronomice”, arată arădeanul.

Astronomul amator explică ce simte atunci când, înconjurat de întunericul şi liniştea nopţii, priveşte prin ocular: “Este un sentiment unic, practic mă rup de lumea asta şi călătoresc printre stele, iar asta nu o spun ca pe o figură de stil. Efectiv sunt la ani-lumină depărtare de Terra, ceea ce mă face să realizez cât de mărunţi suntem în Universul infinit. Este greu să revii cu picioarele pe pământ după o astfel de călătorie”. Eugen Balint nu a reuşit să-i transmită pasiunea şi fiicei sale, Izabella, care are 17 ani şi este interesată de studierea limbilor străine şi de sport. Asta salvează însă bugetul familiei, pentru că pasiunea tatălui este una costisitoare. El a plătit câteva mii de euro pe instrumentele care îl ajută să călătorească printre stele şi să surprindă imagini demne de publicaţii de specialitate.

În ultimii trei ani, Eugen Balint a realizat mii de capturi din Univers, iar pe cele mai bune câteva sute le-a arhivat. Unele dintre acestea vor fi expuse chiar în această lună, în cadrul unui eveniment al astronomilor amatori din Arad.

Arădeanul este membru al mai multor organizaţii ale pasionaţilor de astronomie, printre care Astroclubul Galaxis Arad, înfiinţat în 1987. Organizaţia îşi propune popularizarea astronomiei în rândul tinerilor şi organizează periodic evenimente pentru cei care vor să descopere Universul.

SURSA: AGERPRES