Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt “duhuri slujitoare” (Evrei,1,14), adică fiinţe fară de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată prieteni şi ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la “Cerul nou şi pământul” ce vor să fie. Aşadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevarată, forma vazută este un chip de împrumut, ei sunt “lumea nevazută”, “cerul”. După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii:Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se infăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor. La început, toţi îngerii au fost facuţi de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseţe, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul cerului şi al pământului i-a supus unei încercari prin care îngerii, cu voie liberă, să îşi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: “Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preânalt”. Şi ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu. Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeste aşa: “şi s-a făcut război în cer: Mihail, şi îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înşală pe toată lumea, pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apoc.,12,7-9). Şi aţa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul: “Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca,10,18). Şi asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălţându-se, a căzut şi demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Arhanghelul Mihail

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, “credinţa către Stăpânul sau, s-a arătat adevarata căpetenie peste cetele celor fară de trupuri”. Ca, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor şi a zis: “Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Ca numele de Mihail asta însemnează: “Cine este ca Dumnezeu”. Şi aţa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor credincioşi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.

Arhanghelul Gavriil

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail am serbatla 8 noiembrie şi pe preafrumosul şi înveselitorul Arhanghel Gavriil, că şi acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruitneamului omenesc, arătate în cele două Testamente. Aşa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele tălmăcitor al vedenie (Dan.,8,16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan.,9,21-27). După tradiţie, tot el, Gavriil, vesteşte lui Ioachim şi Ana că din ei va să se nască Doamna şi Stăpâna noastră Maria, Născatoarea de Dumnezeu. În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, naşterea Sfântului Ioan, Botezătorul Domnului (Luca,1,19). Tot Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhuhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca,1,28). Unii zic că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Şi, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, de la început şi până la sfărşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos a hotărât să îl prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail şi să cheme darul şi ajutorul amândoura, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugămintele lor, în veacul de acum, sa aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei şi Împărţiei cereşti.