ARAD. Cu excepţia a două subiecte, şedinţa extraordinară a CLM de marţi, 22 noiembrie, a fost relativ liniştită. Unul din proiectele la care s-a intervenit a fost legat de rectificarea Bugetului General de Venituri şi Cheltuieli al Municipiului Arad pentru anul 2022. Iniţiat de primarul Călin Bibarţ, proiectul a fost amendat de viceprimarul Lazăr Faur. Practic, vicele a făcut următoarea propunere: „se majorează la Capitolul 66.02 Sănătate cu suma de 2.000 mii lei transferurile din bugetele locale pentru finanţarea cheltuielilor Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad prin diminuarea cu aceeaşi sumă de la Capitolul 67.02 Cultură Recreere şi Religie a creditelor bugetare aferente proiectului Revitalizarea zonei Mărului şi amenajarea ca zonă de agrement.” În susţinerea amendamentului, a fost invocat protocolul de colaborare dintre Consiliul Judeţean şi Primăria Municipiului Arad privind finanţarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

Amendamentul a fost aprobat fără probleme, toţi cei 15 consilieri care au participat la vot votând „pentru” (6 aleşi nu au participat la vot). Şi proiectul de hotărâre, în integralitatea sa, a fost aprobat cu aceeaşi largă majoritate.

Atenţionare

Ceea ce s-a votat nu a fost, însă, deloc pe placul primarului. Înainte de a se trece la următorul proiect de pe ordinea de zi, Călin Bibarţ a luat cuvântul pentru a face câteva precizări: „Noi avem, pe probleme majore din punct de vedere al cheltuielilor, CET-ul (cu preţurile foarte mari la gaz şi la curent, cu pierderile mari şi cu retehnologizare), CTP-ul (unde preţul la curent s-a dus exponenţial, unde de trei mandate deja administraţia duce o bătălie să retehnologizeze şi infrastructura, inclusiv liniile de tramvai, să cumpere tramvaie) şi Spitalul. Dacă cele două le avem direct în parohie la noi şi orice problemă am avea acolo se răsfrânge în mod direct la noi, Spitalul îl avem în mod indirect. În ultimii 10-11 ani, de când s-a făcut fuziunea – înainte Municipalul era la Primărie şi Judeţeanul dincolo –, Primăria nu a finanţat în mod direct Spitalul, nici într-un an. S-au alocat bani pe clădiri, pentru că erau la noi. Doar din acest an, cu un efort foarte mare, s-a finanţat până acum cu 15 milioane de lei. 3 milioane de euro – o sumă foarte mare pentru bugetul nostru. Nu că ar fi suficientă pentru spital; acolo probabil trebuiesc sume mult, mult mai mari. Din păcate, în 11 ani, nu s-a făcut – eu nu am văzut, dacă dumneavoastră aţi văzut, vă rog să îmi prezentaţi – o analiză la 10 ani dacă decizia de atunci de a fuziona spitalele a fost benefică pentru actul medical, a fost benefică pentru bugete sau s-a făcut şi nimeni nu se mai întreabă. A rămas în aer o discuţie care cu siguranţă va reveni… n-am nici eu răspunsul, poate ni-l vor da specialiştii… e mai bine centralizat sau e mai bine Spital Municipal separat. Cu siguranţă, fiecare e cu plusuri şi cu minusuri. Dar noi, astăzi, rectificăm şi luăm bani de la lucrări, de la investiţii. Nu pentru că acele lucrări nu sunt necesare, ci pentru că e final de an şi constructorii nu şi le-au dus la cât am estimat noi că vor reuşi să facă în acest an. Sunt lucrări multianuale. Dar anul viitor, din ianuarie, aceste lucrări continuă; anul viitor noi va trebui să punem bani să le plătim în continuare. Aceste milioane pe care le luăm astăzi să le dăm în altă parte, din ianuarie sau martie va trebui să-i punem acolo. Iar taxele şi impozitele şi veniturile nu au crescut şi nu cresc. A crescut doar preţul la materiale, la curent, gaz… de două-trei ori. Şi la un moment dat vom ajunge că nu o să mai avem de unde să tăiem. Astea sunt realităţile. Nimeni nu a estimat criza, nimeni nu a estimat explozia preţurilor… Ne bucurăm acum că avem de unde lua, dar să vedem anul viitor sau peste doi ani unde vom pune. Pentru că Primăria Arad de ani de zile – probabil şi anul acesta – a închis bugetul cu excedent, dar excedentul a fost din faptul că onor constructorii nu îşi duceau la capăt lucrările. Şi atunci excedentul de acum opt ani s-a mai adăugat excedentului din celălalt an… şi atunci când s-a croit bugetul, tot acel excedent mergea în investiţii – lucrările pe care trebuia să le continue anul viitor. Menţinând acelaşi nivel de taxe şi impozite de şapte-opt ani, aceleaşi venituri pentru Primărie, în timp ce materialele, manopera au crescut… vor face la un moment dat ca veniturile noastre să nu mai poată acoperi cheltuielile. Eu, ca administrator care are cifrele, îmi fac datoria să vă spun toate lucrurile acestea. Pentru că noi, cu toţii, suntem de bună credinţă. Niciunul nu ne permitem să lăsăm oraşul în frig, să tragem tramvaiele pe dreapta sau să fim rău-intenţionaţi să nu ajutăm sistemul sanitar – Doamne, fereşte! Dar, la un moment dat, o să fim într-o situaţie foarte dificilă dacă continuăm aşa. De aceea luptăm să retehnologizăm CET-ul, de aceea ducem bătălie să avem tramvaie noi care consumă mai puţin curent. Sperăm să reuşim să trecem toată această perioadă complicată, într-un echilibru cât de cât, şi să nu ajungem în situaţia în care să avem de ales – ce facem: dăm la CET sau dăm la spital? – că nu e deloc plăcută o astfel de decizie.”