Cele mai frecvent folosite sunt LSD (dietilamida acidului lisergic), psilocibina (extrasă din peste 100 de specii de ciuperci Psilocybe genus), MDMA (ecstasy), mescalina, Salvia divinorum, Datura stramonium și medicamente ca difenhidramina, scopolamina, ketamina, fenciclidina, spune doamna doctor Raluca Ioana Palici, medic specialist psihiatru.

Conform Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, în Europa, consumul de halucinogene în scop recreativ a început în anii ’50, în grupuri restrânse (autorii beat) și s-a răspândit masiv odată cu înființarea magazinelor virtuale în anii ’90 și 2000. După ultimele statistici, în Europa, numărul persoanelor între 15-24 de ani care au consumat o dată în viață ciuperci halucinogene e între 1 și 8%, variind cu locația, printre cele mai mari consumatoare numărându-se Marea Britanie și Olanda, iar printre cele mai mici situându-se România, Ungaria. Consumul declarat e mai mare în cadrul festivalurilor sau cluburilor de muzică dance electronică și în rândul persoanelor care au consumat și alte droguri interzise.

Tulburările asociate consumului de substanțe halucinogene sunt rezultatul interacțiunii dintre factori biologici, psihologici și sociali. Spre deosebire de consumul de alte droguri, în cazul halucinogenelor, nu se observă o implicare majoră a mecanismului de recompensă, un craving puternic sau simptome de sevraj, care ar explica administrarea repetitivă a substanței. Se pare că un rol mai important îl joacă utilizarea anterioară a altor droguri, accesul la substanță și semnificația personală acordată experienței.

Deși riscul de dezvoltare a dependenței fizice este mai scăzut decât în cazul altor droguri, probleme deosebite pun intoxicația acută, supradoza și complicațiile psihiatrice (intoxicație, delirium, HPPD – hallucinogen persisting perception disorder, tulburări afective postconsum). Diagnosticul de intoxicație acută (ICD-10) presupune prezența:

•  simptomelor psihiatrice ca anxietatea și senzația de panică, iluziile sau halucinațiile tactile sau vizuale, derealizarea, depersonalizarea, ideile de referință, ideația delirantă paranoidă, tulburările mnezico-prosexice, actele impulsive, hiperactivitatea, afectarea funcționalității;
•  simptomelor și semnelor somatice: tahicardie, palpitații, transpirație, tremor, dilatare pupilară, vedere încețoșată, incoordonare.

Supradoza este rară, dar cu risc de agresivitate, manie sau din contră stupor, catatonie și comă, cu posibilitate de exitus prin stop cardio-respirator. Complicațiile psihiatrice sunt importante și pot fi de scurtă durată (minute sau ore, pe perioada de acțiune a substanței – simptome anxioase, atacuri de panică, maniacale, depresive) sau persistente (recurențe ale tulburărilor perceptuale după zile sau luni de la administrare, chiar și după priză unică).

Ca și în cazul tulburărilor asociate consumului altor substanțe, tratamentul consumului de halucinogene, combină terapia medicamentoasă cu intervenții psihologice și sociale.

Nu există conduite terapeutice specifice, nici studii randomizate care să încline balanța în favoarea unei metode de terapie anume. În mod empiric, se folosesc programele de adicție asociate consumului altor substanțe.

Asemenea majorității cazurilor de utilizare ilegală de substanțe, singura metodă eficientă de tratament este terapia psihologică de reabilitare (individuală, de familie, de grup), imperios asociată motivației puternice a pacientului.

Date mai clare există pentru tratamentul psihiatric al intoxicației acute și supradozei, care urmărește reducerea simptomelor anxioase, paranoide, agresivității și simptomelor fizice, prin utilizarea de benzodiazepine, quetiapina în doze mici (50-100mg) și calmare verbală. Atenție deosebită se acordă la administrarea de alte antipsihotice, mai ales în doze mari, datorită riscului cumulat de scădere a pragului convulsivant.

Tulburările asociate consumului de halucinogene sunt de scurtă durată și, în general, cu evoluție autolimitată. În populația de peste 50 de ani, rata consumului e aproape 0. Cu toate acestea, există tulburări asociate care pot fi persistente și cu impact important economic, dar și asupra funcționalității individuale:

•  Tulburarea persistentă de percepție – modificări calitative de percepție (iluzii, halucinații, mai ales vizuale), depersonalizare, derealizare, cu insight prezent, accentuate de stările de epuizare (chiar și fizică), infecții sau consum de alte substanțe. Simptomele pot persista zeci de ani;
•  Tulburarea psihotică asociată consumului de halucinogene – simptome și curs asemănător schizofreniei, în unele cazuri;
•  Tulburarea afectivă asociată consumului de halucinogene – de model bipolar sau depresiv, de obicei de scurtă durată, dar în unele cazuri, cu evoluție cronică;
•  Tulburarea anxioasă asociată consumului de halucinogene – de obicei limitată la intoxicația acută, dar posibil cu simptomatologie intensă.

Folosite majoritar în scop recreațional, cu efecte de obicei autolimitate, substanțele halucinogene prezintă un risc social important datorită posibilelor consecințe cronice postconsum, dar și datorită inițierii unui comportament vulnerabil utilizării altor substanțe ilegale.

Admiterea dependenței este un întreg proces emoțional pentru persoana care se confruntă cu efectele consumului de substanțe, dar este important să știi că există specialiști care te pot învăța noi mecanisme de management personal, prin care să trăiești o viață împlinită și sănătoasă. Pentru programări la doamna doctor Raluca Ioana Palici, apelează telefon 0257 960.