A fost vorba, timp de nouă seri, la Sala Mare, Sala Studio sau în Club Flex, despre „România cea mică, România întâmplărilor de zi cu zi, România vieţilor noastre şi a năravurilor personale/colective de care ne izbim cotidian”. A fost vorba despre „o mulţiume de spectacole poznaşe, fermecătoare, frisonante, amuzante, inteligente, faine toate şi de văzut musai”, aşa cum spunea înainte de debutul Festivalului Internaţional de Teatru Nou teatrologul Claudiu Groza, curatorul FITN5. Concluziona FITN a fost una simplă: a fost „o ediție bogată, ce a avut în vizor atât teme sociale actuale, situații culese din România vremurilor noastre, cât și teme universale de atâtea ori prezente pe scenele teatrului românesc”.

Preţ de nouă zile, organizatorii FITN5 au încercat să-i dea Aradului un suflu nou, cu ajutorul a 23 de spectacole şi a invitaţilor precum Marcel Iureș, Răzvan Vasilescu, Șerban Pavlu, Dorina Chiriac, Catrinel Dumitrescu, Florin Piersic Jr. și mulți alții. Pentru arădeni au urcat pe scenă „spectacole-experiment, spectacole-dialog care incită la reflecții despre societate, spectacole despre descoperirea unor lumi, despre relațiile umane, despre jocuri și confesiuni, despre slăbiciuni, despre realități pierdute și regăsite, despre cotidian, despre piețe, cafenele și …poluare. Sau, mai pe scurt, a fost vorba despre <TOT ce ne înconjoară>, despre un festival al experiențelor. Experiențe teatrale de tot felul” oferite arădenilor.

Despre public

Şi tot pe scurt, publicul arădean nu s-a schimbat foarte mult de la un festival la altul: a ales să vină în număr mare la nume sonore şi companii de teatru cunoscute (cele din Bucureşti fiind mereu pe gustul arădenilor) şi, din păcate, nu au reuşit să creeze acea stare pe care o întâlneşti la alte festivaluri de pe altundeva, acea stare altfel cu care vin spectatorii şi o imprimă evenimentelor. A fost şi cu bine la festival din partea publicului: au fost prezenţi mulţi tineri, care au preferat sălile de teatru în aceste zile în detrimentul barurilor; a fost şi cu mulţi vârstnici, care au preferat să iasă din casă şi să scoată bani din buzunar, din pensia lor mică, pentru a-i vedea pe actori la lucru. Gusturile au fost şi ele multe şi discutate pe holurile teatrului: unii s-au îndrăgostit definitiv de Dorina Chiriac în rolul Micului Prinţ, alţii i-au apreciat pe cei doi tineri şi a lor Yen, iar unii au catalogat drept cea mai bună piesă „Vorbeşte cu mine!” a vecinilor din Timişoara.

Ce a fost?

A fost şi cu dans, şi cu cântec, chiar şi cu concerte, şi cu jazz, dar şi cu afişe ediţia din acest an a Festivalului de Teatru Nou. Iar spectacolul nu se încheie (show must go on, cum s-ar zice). De această dată, continuă cu „Marionetele”.